Roadele Duhului Sfânt manifestate în familie

                    „Creştinul trebuie să-şi iubească aproapele, şi întrucît soţul este cel mai apropiat aproape al său, el trebuie să fie cea mai adîncă dragoste a ei“.   MARTIN LUTHER

Adevărata noastră identitate, adevăratul nostru caracter, se descoperă în familie. Acolo ne bucurăm cel mai liber, acolo plângem cel mai des, acolo răbufnim în nemulţumirile noastre şi tot acolo ne formăm spiritual cel mai eficient. Este adevărat.. Nu la Biserică ne formăm spiritual cel mai eficient, ci acasă, în familie!!!
Familia este prima noastră Biserică. Nu putem să avem pretenţia ca biserica la care mergem, în care slujim, în care suntem parte activă, să arate mai bine decât Biserica noastră de acasă. Dacă familiile celor ce formează o biserică sunt slabe, aşa va arăta şi biserica.  Suntem nişte făţarnici cînd încercăm la biserică să fim, să arătăm altfel decît acasă.

Acesta este motivul pentru care diavolul loveşte FAMILIA! El ştie că acolo ne sunt depozitate toate resursele noastre fizice, emoţionale şi spirituale. Ştie că acolo se formează generaţiilor care vin. Ştie că o lovitură reuşită în familie are victime multiple: părinţii, copiii, bunicii şi celelalte familii înrudite. Tocmai de aceea Domnul Isus pune mai presus de orice, imediat în spatele Împaratiei, familia.

Unii consideră ca Isus a neglijat familia prin afirmaţia că suntem vrednici de Împaratie doar dacă putem renunţa la familie. De fapt, interpretarea trebuie înţeleasă astfel: familia este forţa imediat în apropierea Împaratiei şi ea ar putea să-I facă cel mai puternic competiţie. Prin această afirmaţie Domnul a pus în valoare puterea familiei şi importanţa ei.

1. Care este  rolul meu de soţie? Genesa 2:18, Efes.5:33;1 Petru 3:1-4;

1. Să fiu un ajutor potrivit soţului în toate ( în educarea copiilor, în chivernisirea casei, în lucrarea Domnului) 
2. Să-mi onoreze soţul ca pe o autoritate pusă de D-zeu deasupra mea (respect, cinste, apreciere). Faptul că, în cultura noastră soţia îşi schimbă numele după soţ, déjà e un gest de respect
3. Să fiu supusă soţului (nu tuturor, nici chiar părinţilor,

Aşa cum a spus Isus: Nu mai sunt doi, ci sunt una. Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.  

            Căsătoria este cea mai apropiată relaţie posibilă între doi oameni. 

Cum pot şti dacă rodesc, lucrez în firea sau în Duhul?

 În acest context al familiei, ştiind care-mi este rolul meu de soţie, că m-am implicat într-o relaţie din care nu pot fugi nicăieri, cum pot şti dacă rodesc, lucrez în firea sau în Duhul.

Efeseni 5:18-21.    Oamenii recunosc o persoana care este controlata de vin prin faptele acestei persoane. Oamenii vor recunoaşte o persoană care este controlată de Duhul Sfânt prin faptele acestei persoane.

O persoana care este controlată de vin:

- merge diferit

- vorbeste diferit

- se poarta diferit

- gândeste diferit

- simte diferit

Controlul alcoolului dă naştere unei judecăţi imparţiale, eronate, greşite.

O persoana care este plină de Duhul:

- merge diferit

- vorbeste diferit

- se poarta diferit

- gândeste diferit

- simte diferit

Controlul Duhului dă naştere unei judecăţi îmbunătăţite, curată, ca a lui Hristos. 

????De unde ştiu că sunt umplută de Duhul Sfânt?

Efeseni 5:18-21 dă dovezile unei vieţi pline de Duhul Sfânt:

(1)  Voi avea bucurie şi dorinţa de a avea părtăşie.Femeia dă tonul în casă.

(2)  Inima mea va fi plină de laudă la adresa lui Dzeu şi apreciere ptr cei din casă.

(3)  Voi avea un duh recunoscator, mulţumit.

(4)  Duhul meu faţă de ceilalţi va fi unul de respect şi supunere.

 “Este viata mea plină de Duhul sau de mine?” cum răspundem la această întrebare? Cum ar trebui să răspundem la aceasta întrebare?

În timp ce scriam această lecţie, mi-am adus aminte din nou că să fii plin de Duhul Sfânt nu este o opţiune, ci este o poruncă.

De asemenea, mi-am adus aminte de faptul că este un process continuu. Zilnic, trebuie să mă lepăd de mine însămi şi să fiu plină de Duhul. 

Hristos vrea să am o viaţă din belşug, plină de dragoste. Voi învăţa lucrul acesta pe măsură ce Îl cunosc pe Mântuitorul meu mai bine, pe măsură ce benefiez de toate bogatiile pe care vrea să mi le dea El mie.

Am găsit cîteva versuri care mă descriu.

Doamne, prin pustietate M-am târât spre Tine cu paharul meu gol,

Nesigură, dar cerând o picătură de răcoare, oricât de mică.

Dacă Te-aş fi cunoscut mai bine, aş fi alergat la Tine, cu o găleată.

Realitatea e, cu cît Îl cunoaştem mai mult, cu atît mai setoşi, mai dornici suntem de a semăna cu El. D-ul prin pr Osea 4:6, -  poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă

Dragostea – Nu este un Sentiment, ci o Alegere

Prin ce cunosc oamenii că suntem ai lui Cristos?

“Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)

În fiecare zi sunt confruntată cu alegeri şi provocări. Zilnic, trebuie să aleg să nu păcătuiesc.

Zilnic, trebuie să aleg să mă lepăd de mine însămi şi să fiu plină de Duhul Sfânt. Tot aşa, zilnic, trebuie să aleg să iubesc pe alţii, fie că simt lucrul acesta sau nu!

Cineva zicea odată: “Daca noi toţi am asculta de legea împărătească (Iacov 2:8 – “Să-ţi

iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”) nu ar mai fi nevoie de alte legi.” Cât de adevarat! 

Dragostea este factorul esenţial în dezvoltarea celorlalte roade, este forţa care le pune în mişcare pe toate.  Bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, blândeţea, credincioşia şi înfrânarea, toate izvorăsc din dragoste.

  1 Ioan 4:20,21 -  Ni se porunceşte să-I iubim pe ceilalţi indiferent că simţim lucrul acesta sau nu. Dar, de fapt, nu contează prea mult pentru că, indiferent de ceea ce simţim noi, dragostea lui Dumnezeu nu este un sentiment, ci o acţiune – O ALEGERE! O decizie a inimii.

 Ioan 15:12  – Ni se porunceşte să îi tratăm pe alţii aşa cum ne treatează Hristos pe noi .

Când încep sa îi iubesc pe alţii aşa cum mă iubeşte Hristos, voi începe să înţeleg dragostea necondiţionată.

!!! să facem practică lecţia -  Suntem o mărturie a dragostei lui Dumnezeu în familie?  

Dacă ai întreba pe cineva pe stradă „Ce este dragostea?” de cele mai multe ori ei ar face referire la sentimente. Că e un sentiment frumos.,.

Din perspectiva creştinului, dragostea nu este un substantiv abstract pe cât de mult este un verb de acţiune. Dragostea este despre ceea ce noi facem.

Implică acţiune.

Un tânăr a scris aceste cuvinte iubitei sale:„Draga mea, draga mea, draga mea, te iubesc, te iubesc, te iubesc. Aş trece prin foc şi prin apă ca să te văd. P.S. Ne vedem la staţia de autobuz – dacă nu plouă.”

Cel mai cunoscut verset biblic vorbeşte despre dragostea în acţiune – „Fiindcă  atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat…” Ioan 3:16. Dragostea întotdeauna se referă la sacrificiul făcut de dragul cuiva. Şi asta poate fi mai uşor de spus decât de îndeplinit.

Căsnicia plină de dragoste este cea în care soţul şi soţia dăruiesc unul celuilalt – cu scopul de a îndeplini nevoile celuilalt. Pentru a-l face pe cel de alături să se simtă iubit.

Care sunt nevoile esenţiale a fiecăruia?      -           Mat. 25: 35-39

Mîncarea, băutura, apartenenţa sau ospitalitatea, căldura fizică şi emoţională, îmbrăcămintea, îngrijirea. Astea sunt şi nevoile celor din casă – doar cu dragoste, nu din datorie.

Gary Chapman, în cartea sa intitulată Cele cinci limbaje ale iubirii ne arată că sunt cinci moduri atăt de diferite de a arăta dragoste: şi astea le putem aplica la soţii noştri şi la copii1. Cuvinte – încurajându-ţi soţul sau soţia, spunându-i „Te iubesc”, „Eşti minunat” sau oferind complimente de genul, „Arăţi foarte bine” sau precum a spus un bărbat „oridecâte ori soţia vorbeşte într-un mod pozitiv despre mine de faţă cu ceilalţi, mă apreciază, mă simt iubit.” Un compliment mă face să zbor 2. Cadouri –personele interogate au spus că oferind flori sau mici atenţii este un mod de a arăta dragoste; lucruri necostisitoare, o surpriză plăcută. 3. Atingere – îl putem lua de mână, îmbrăţişările, sărutul, 4. Timp – punând deoparte timp special pentru a ne concentra atenţia numai asupra soţului. Împărtăşim experienţe, bucurii, întristări, planuri de viitor. Ne rugăm 5 Fapte – făcând lucruri concrete pentru celălalt („gătind o cină” mai deosebită, cu lumînări, o atmosferă plăcută); fiind atentă cu el: hainele mereu curate, călcate; slujind unul celuilalt în mod practic, întîlnindu-l cu dor

 

Pentru fiecare din noi unul din aceste limbaje va fi mai important decât celelalte pentru a ne simţi iubiţi. Este cel care comunică dragostea cel mai bine.

Luca 6: 31 „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” –  aşa acţionează dragostea.

Motivul pentru care nu există dragoste în atât de multe căsnicii este pentru că avem tendinţa de a arăta dragoste celuilalt în modul în care dorim să ni se arate nouă dragoste.

Este ca şi cum am gândi că americanii  trebuie să înţeleagă româna dacă vorbim suficient de rar şi de tare! Însă cu siguranţă că din moment ce ei nu au studiat româna nici nu o vor înţelege.

 

1.     Cuvintele de afirmare comunică dragoste    –   Prov.16:24

• Complimentele dovedesc că observăm
• Mulţumirile dovedesc aprecierea
• Încurajarea arată că ne pasă.

 (Multora din noi ni se pare greu să fim atât de direcţi, sinceri – sau poate o fi numai un defect al moldovenilor?)

A încuraja înseamnă a inspira curaj altei persoane. Fiecare din noi avem domenii în viaţă în care ne simţim nesiguri şi lipsiţi de încredere.

Însă ca soţie ne stă în puterea cuvintelor noastre (fie rostite sau scrise) să ridicăm soţul la potenţialul lui maxim. Este ceea ce-i spui că este.

           „Dacă-ţi alunecă piciorul, te poţi redresa repede. Dar o greşeală în vorbire s-ar putea să n-o repari niciodată“. Benjamin Franklin

Philip Yancey vorbeşte despre cum şi-a cunoscut soţia: „În cele din urmă, cea mai puternică forţă din întreg universul, dragostea, a câştigat. Am găsit pe cineva care găsise toate lucrurile bune în mine, şi nu pe cele rele.”

Ar trebui să fim fanul nr. 1 al soţului noastru. Iată ce le-ar place soţilor noştri. Să descoperim tot ce-i bun şi să apreciem: vom zidi şi nu vom dărîma. Femeia înţeleaptă zideşte caractere.

1. Fapte  – Ioan 13:5 – exprimarea dragostei prin slujire, căutînd să împlineşti nevoile celuilalt într-un mod practic: servicii obişnuite de fiecare zi,
2. Timp de calitate – Marc 6:31 – comunicare (schimb de gînduri, învăţăm să ascultăm, învăţăm să vorbim), prietenie
3. Afecţiunea fizică – Luca 5:13 – atingerea vorbeşte uneori mai mult decît cuvintele
4. Cadourile – Ioan 6:11 – descoperă ce îi place soţului, nu aştepta doar ocazii speciale

Exerciţiu:   „Care a fost lucrul pe care l-aţi făcut pentru soţ  şi l-aţi facut să se simtă cu adevărat iubit?”  - (luati-vă ceva  timp şi amintiţi-vă,  gîndiţi-vă)

Isus Hristos ne-a arătat dragostea prin toate cele cinci moduri:     Marcu 6:31 

Căsnicia nu este o relaţie statică – căsnicia a fost concepută să fie o relaţie dinamică, în continuă schimbare. Şi noi trebuie să fim deschise ptr. schimbare.  

Căsnicia este o călătorie – o călătorie care ne duce în diferite locuri, pe diferite tipuri de teren, prin diferite anotimpuri.

Căsnicia nu este uşoară, însă bogată în recompense. Este concepută de Dumnezeu ca fiind o aventură a dragostei care rezistă o viaţă întreagă.

Protejaţi-vă familia

 

Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc

Războiul împotriva familiei va afecta şi familia voastră, dacă nu luaţi nişte măsuri ferme împotriva lui. Materialul de mai jos cuprinde câteva sfaturi practice.

Întâi de toate, forţele care conduc actualul sistem social-politic la nivel global nu urmăresc în mod necesar binele familiei. În multe locuri, familia se află sub atac şi este subminată pe multiple căi, numite oficial “alternative”. În contextul unui adevărat război împotriva familiei, pentru a ne proteja familiile, trebuie să contracarăm aceste influenţe negative.

În căsnicia voastră

Planificaţi-vă să petreceţi timp împreună. Învăţaţi-vă să vă bucuraţi împreună de aceleaşi pasiuni sau activităţi recreaţionale. Citiţi împreună, vizionaţi împreună un film, ascultaţi împreună muzică, mergeţi împreună în parc, faceţi sport împreuna. Împărtăşirea unor activităţi vă va consolida prietenia pe viaţă.

Amintiţi-vă de sentimentele care v-au apropiat odată. Curtaţi-vă unul pe altul! Duceţi-i pe copii la bunici şi ieşiţi în oraş. Dacă puteţi, faceţi şi ieşiri scurte în afara oraşului – o dată la câteva luni.

Dumnezeu a conceput relaţiile sexuale pentru întări prietenia şi afecţiunea dintre soţi. Deşi în cazul unora expresia “totul se rezolvă în pat” chiar funcţionează, sexul trebuie să fie o continuare firească a unei relaţii de prietenie şi dragoste între soţi – o formă aparte de a da, opusă unei atitudini egoiste de a căuta satisfacţia şi mulţumirea proprie.

Înţelegeţi că voi doi alcătuiţi o echipă care trebuie să lucreze împreună în armonie – fizic, emoţional şi spiritual. Împărtăşiţi-vă unul altuia gândurile, atitudinile, emoţiile şi lucrurile materiale. Un soţ şi o soţie se ridică împreună şi cad împreună.

Ca la orice echipă, trebuie să existe o anumită organizare. Dumnezeu l-a lăsat pe bărbat să conducă treburile familiei. Atunci când e vorba de decizii importante, consultă-te cu soţia ta. Discutaţi toate implicaţiile oricărei decizii. Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, ca bărbat ia acea decizie care crezi că corespunde cel mai bine interesului comun.

Soţia, partenera soţului, trebuie să fie un ajutor pentru el (Facerea 2:18). În Sfânta Scriptură, în cartea Pildelor lui Solomon, la capitolul 31 sunt menţionate câteva trăsături şi abilităţi care o ajută pe o femeie să fie un sprijin bun pentru soţul şi familia ei. Dacă soţul tău nu ţine cont de sfatul tău, rămâi alături de el în decizia lui şi adu-ţi contribuţia ca totul să iasă bine. Respectă-ţi soţul şi încurajează spiritul de echipă.

Comunicarea este vitală într-o căsnicie. De fapt, principalul motiv invocat de cei ce divorţează este lipsa de comunicare. Comunicaţi într-o manieră pozitivă, pe subiecte de calitate. Exprimaţi-vă ideile, aprecierile şi emoţiile. Fiţi deschişi şi sinceri, dar şi amabili. Atenţie la tonul vocii – tonul face muzica – şi la expresia feţei atunci când vorbiţi unul cu altul.

Comunicarea este un proces dual. Ascultaţi cu răbdare şi cu un interes neprefăcut ce are de spus celălalt. Nu fiţi nerăbdători şi nu întrerupeţi des. Fiţi atenţi nu numai la cuvinte, ci şi la sentimentele şi la înţelesul din spatele cuvintelor.

Rezolvaţi conflictele. Doi oameni nu pot porni la drum dacă nu e pace între ei. Acolo unde există furie, separare şi frustrări, acolo spiritul de echipă are de suferit.

Comunicarea este foarte importantă în rezolvarea conflictelor. Timpul sau străinii nu rezolvă nimic în locul tău. Dacă ai o nemulţumire, nu o trece sub tăcere. Comunic-o în mod constructiv, în spiritul găsirii unui răspuns sau a unei soluţii. Aducerea la cunoştinţă a unei probleme nu trebuie să devină aruncare cu pietre în celălalt. Aşa ceva nu va ajuta la rezolvare. Dacă soţul sau soţia îţi semnalează o problemă, nu înseamnă că are chef de ceartă. Discutaţi împreună sesizarea şi găsiţi o soluţie într-un mod deschis şi constructiv. Amânarea comunicării duce frecvent la agravarea problemei, iar mâine poate fi mai greu s-o rezolvi decât astăzi. Nu lăsaţi soarele să apună peste neînţelegerea voastră.

Nu vă dărâmaţi unul pe altul. Evitaţi criticile frecvente. Iertaţi şi uitaţi micile greşeli. Dacă trebuie să-i atragi atenţia soţului sau soţiei asupra unei greşeli, fă-o cu amabilitate şi răbdare. Discutaţi şi lămuriţi problema. Apoi, nu o mai aduceţi în discuţie.

Cu toţii avem nevoie de apreciere. Învăţaţi deci să exprimaţi şi să primiţi apreciere. Gândeşte-te la ce face celălalt pentru tine şi familie – chiar şi lucrurile mărunte pe care ai tendinţă să le iei de-a gata. Mulţumeşte. Nu te concentra pe aspectele negative, trecându-le cu vederea pe cele pozitive.

Discutaţi într-o manieră pozitivă unul despre altul, atât acasă, cât şi în afară.

Îngrijiţi-vă şi aveţi grijă de sănătate. O bună îngrijire, igienă şi sănătate sunt lucruri foarte importante într-o căsnicie. Ele reflectă respectul tău pentru celălalt.

În creşterea copiilor

Oferiţi-le muzică de calitate copiilor voştri şi citiţi-le zilnic, cu gesturi şi inflexiuni ale vocii (studiile arată că aceasta are un efect benefic asupra lor încă de când sunt în burtica mamei). Astfel le veţi insufla interesul faţă de literatură şi artă. Le stimulaţi curiozitatea şi imaginaţia şi, de asemenea, aceasta este o tehnică foarte bună pentru exersarea memoriei. Totodată, ajută la cultivarea legăturii dintre părinte şi copil. Când copilul începe să vorbească, vor putea să “citească” cărţi din memorie. Continuaţi să le citiţi cu voce tare şi când sunt mai mari.

Învăţaţi-i să respecte autoritatea, în special pe a voastră. Disciplinaţi-i potrivit cu vârsta lor – pentru neascultare sau obrăznicie în raport cu regulile pe care li le-aţi transmis. Faceţi mereu asta cu calm, cu explicaţii, fără izbucniri nervoase.

Petreceţi timp jucându-vă cu copiii. Oferiţi-le jucării care le stimulează creativitatea şi le dezvoltă mobilitatea.

Distraţi-vă cu copiii voştri. Luaţi-i la târguri de carte, în parc sau la zoo. Faceţi-i să râdă. Mai presus de toate, faceţi-i să nu aibă nici o îndoială că îi iubiţi şi că sunteţi dispuşi să vă sacrificaţi timpul pentru ei.

Învăţaţi-i să fie responsabili. Învăţaţi-i ce înseamnă etica profesională. Când vor fi mari, cereţi-le să vă ajute în treburile casnice. De exemplu, deprindeţi-i să-şi facă curat în cameră. Dacă aveţi animale de casă, solicitaţi-le copiilor să aibă grijă de ele. Când e cazul, aranjările sau schimbările din casă sau grădină trebuie să fie treburi de familie.

Fiţi sinceri cu ei. Ei trebuie să înveţe să aibă încredere în voi. Dacă vreţi ca ei să fie deschişi şi sinceri cu voi, mai ales când cresc, trebuie ca şi voi să fiţi sinceri cu ei mereu.

Răspundeţi-le la întrebările despre sex, potrivit cu nivelul lor de înţelegere. E bine să audă mai întâi de la voi cum stau lucrurile, nu de pe stradă.

Aplicaţi aceste principii înainte ca ei să meargă la şcoală, pentru a aşeza o temelie a respectului faţă de părinţi. Până la şcoală, copiii voştri trebuie să fie convinşi că voi sunteţi sprijinul, ajutorul şi protectorul lor. Ei trebuie să ştie că, sub îngrijirea voastră, sunt iubiţi şi în siguranţă.

Când începe şcoala, nu renunţaţi la poziţia de factor de influenţă principal în viaţa lor. Continuaţi să vă implicaţi major în viaţa lor. Mergeţi şa şedinţe şi cunoaşteţi-i pe învăţători sau profesori, dar şi pe colegii de clasă. Participaţi la activităţile şcolare. Zi de zi, verificaţi şi exersaţi cu ei ce au învăţat la şcoală.

Astăzi, în unele şcoli au pătruns anumite idei nocive pentru copii. Fiţi gata să le explicaţi adevărul copiilor voştri, arătându-le de ce şi de unde şi până unde se întinde eroarea.

Când ajung la adolescenţă, asiguraţi-vă că au o preocupare. Încurajaţi-i să fie buni la învăţătură şi să facă sport. Eventual, să înveţe un instrument muzical sau o limbă străină. Calculatorul este şi el util, dar într-o manieră controlată. În plus, cultivaţi-le pasiuni. De pildă, faceţi-le cunoştinţă cu filatelia, arta fotografică, bricolajul, gătitul, croitul, grădinăritul, modelismul (maşini, avioane, bărci…). Dacă timpul şi notele o permit, o activitate plătită, cu jumătate de normă, îi va ajuta să depindă gestionarea responsabilităţilor şi îi va pregăti pentru lumea “adevărată”. Ca idee, ţineţi-i ocupaţi cu activităţi formaţionale.

Implicaţi-vă în formarea lor cât mai mult posibil şi păstraţi deschise canalele de comunicare cu ei, mai ales la adolescenţă. Aspectul acesta e foarte important. Trebuie să cunoaşteţi la ce se gândesc. Ei trebuie să ştie că pot avea mereu încredere în voi. Daţi-le ocazia să se exprime cu privire la orice au în minte – mesele sau timpul liber petrecut împreună sunt ideale.

Mai presus de toate, învăţaţi-i pe copii, de mici, adevărul despre Dumnezeu, despre dragostea lui, despre viaţa creştină şi despre morală. Învăţaţi-i să se roage zilnic, de cum încep să vorbească.

 

Sursa:     http://www.protejarea-familiei.com

Evanghelizare în satul Moscovei

După prînzul oferit de fraţii şi surorile din Căpriana, am plecat în sudul ţării. E adevărat că pe anumite porţiuni de drum am depăşit viteza limită, însă pe traseul Cimişlia-Comrat, proaspăt renovat, nici “nu se poate” de condus altfel. Am ajuns înainte de timp chiar. Am pregătit scena, prispa unei case părăsite din capătul satului, ne-am conectat la electricitate de pe la vecini… şi am dat start programului de evanghelizare. În introducere, păstorul Sergiu Casir, băştinaş, a salutat pe cei veniţi şi a solicitat să fim conduşi în rugăciune de păstorul proapăt ordinat (în dimineaţa zilei), Vasile din Lopăţica. Cîntările şi comentariile le alegeam în 2 limbi (ro, ru), însă la predică am cerut permisiunea să vorbesc în limba mea. Totul a fost bine pînă pe la jumătatea predicii, eram pe culme, totul curgea, simţeam cum cuvintele îmi sunt sorbite… cînd “o soră” mă întrerupe să-mi zică: “brat, dalşce po ruski.” Uite aici îmi trebuia darul vorbirii în limbi . Mi s-a spus că, practic, toţi înţeleg româna, şi totuşi…

M-a ajutat Duhul Sfînt s-o duc la capăt. Am făcut invitaţia – 6 suflete au acceptat să meargă după Isus şi I-au cerut iertare şi ajutor în rugăciune. Am mai cîntat ceva şi am încheiat. Am întrebat sora care mi-a cerut să vorbesc ruseşte dacă pentru ea a făcut-o sau pentru altcineva. Mi-a spus că înţelege româna, ba chiar pentru comparaţie, foloseşte atît Biblia în română cît şi cea în rusă. Însă trebuie să ştim “că la Moscov(ei) (a) se vorbeşte în rusă”. Şocul a fost şi mai mare să aflu că aproape tot satul este comunist şi votează pentru ei. “Creştinii” să voteze comuniştii? Doamne sfinte ce se-ntîmplă? Trăim proorocia lui Osea 4:6: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”.  Domnul Isus întreba: “ce legătură este între lumină şi întuneric?” Întreb şi eu: “Ce legătură este între creştini şi comunişti? Cui slujesc unii şi cui slujesc alţii? Dacă comuniştii îl au ca tată pe Marx, pe Lenin şi creştinii pe Dumnezeu, pe Isus Hristos pot avea aceleaşi viziuni, aceleaşi aspiraţii?” Dintotdeauna întunericul a vrut să înghită lumina; minciuna să astupe gura adevărului; ura să îngroape iubirea;  şi nu i-a reuşit, nu-i reuşeşte şi nu-i va reuşi.

 Fraţilor, surorilor, dacă sunteţi ai lui Hristos, nu puteţi fi şi ai deavolului. Oare trăiţi datorită pensiei date din dreptul vostru, munca voastră sau trăiţi prin har, prin credinţă? Oare de ce a murit Hristos, ca să-L răstigniţi din nou fiind părtaşi întunericului?

Treziţi-vă din somnul cel de moarte! Şi Hristos vă va lumina!

Ordinare în biserica din Căpriana

Exact, asta am fredonat şi noi la intrarea în sat: “Mănăstirea Căpriana a Moldovei dulce odă…”

Un sat pitoresc, cu o aşezare superbă, între codri, cu o şosea mai bună ca în marea majoritate a satelor Moldovei. Cu o parcare ”europeană”, de unde poţi admira arhitectura mănăstirii şi împrejurimile ei. Aproape de capătul celălalt, la intrarea dinspre Străşeni, se află Biserica Baptistă. Deşi sunt doar o mînă de oameni, au reuşit lucruri frumoase. Ordinaţi au fost fraţii: Valeriu (originar din Calmaţui)- păstor şi Sergiu - diacon. Ambii, cu ani în urmă, au plecat ca şi misionari din biserica “Isus Salvatorul”, Chişinău. Greu încercaţi în repetate rînduri, n-au renunţat să creadă că Dumnezeu este credincios promisiunilor Lui. Au plîns în rugăciune mult, au aşteptat în tăcere răspunsul Domnului şi au continua să slujească. Chemarea e prioritară hirotonisirii. Erou e cel ce-şi înţelege chemarea şi osteneşte pentru premiul chemării cereşti chiar neavînd “epoleţi”. Aşa cum au mărturisit şi alţi fraţi veniţi la serbare, ordinarea lor a fost doar o confirmare a faptului că ei L-au slujit pe Domnul ani grei înainte şi au rezistat. Am ajuns să gîndesc ca şi bunica: astăzi vremurile s-au schimbat. Mă refer aici la faptul, că cei mai mulţi “se cer să fie hirotonisiţi” (ordinaţi) pentru a merge să slujească. E o  interpretare eronată a Cuvîntului lui Dumnezeu. Oricare mîntuit a fost chemat (pentru că nimeni nu vine neinvitat) şi apoi trimis să vestească, să slujească, să-L reprezinte pe Isus oamenilor.

La săbătoare au fost fraţi şi surori din diferite alte localităţi: ambii păstori ai celor 2 biserici din satul Calmaţui, păstorul Petru din Cărpineni, păstorul Pavel de la Străşeni, misionarul Simion la Cojuşna, păstorul Iurie din Stăuceni, păstorul Petrică de la Făgureni, care a fost împuternicit să oficieze actul de ordinare şi alţii. După ce s-au dat pe ei înşişi Domnului, aşa cum zice ap. Pavel despre macedoneni corintenilor, au oferit şi un prînz gustos la toţi invitaţii.

Dragostea înseamnă acţiune, fapte. Iubirea de Dumnezeu se arată şi prin grija de nevoile fraţilor, întîi…

Filadelfia – 15 ani de binecuvîntări

Duminică, 12 iulie, biserica Filadelfia din Chişinău a sărbătorit 15 ani de la înfiinţare.

File de istorie au fost întoarse de pastorii acestei biserici: Doru Cîrdei (plantatorul), Romică Huţuţui (directorul primei şcoli creştine în Moldova), episcopii: Victor Pavlovschi şi Petru Borş, Valeriu Ghileţchi şi mulţi alţi slujitori care păstoresc biserici-fiice.

Întreaga zi a fost o adevărată minune. Peste tot în jur a plouat. Însă spaţiul alocat sărbătorii – complexul Betania a fost protejat ca de un nor umbros a lui Dumnezeu; nici cu soare puternic, nici cu ploaie.

Masa de dragoste oferită a fost o mare provocare pentru cei cu “dragoste de masă”. O atmosferă superbă de sărbătoare, de părtăşie, de afecţiune frăţească. Un alt loc nici că s-ar fi potrivit pentru astfel de aniversări. Cîntări spre slava Celui ce a zidit Biserica au răsunat pînă spre ora 22:00.

Nu ne-ar strica astfel de părtăşii să fie mai dese.

Conferinţa “Creştinul şi societatea”

                                                                                                                                                                 11 iulie 2009
                                                                                                                             Complexul creştin Cristos pentru Moldova

Programul conferinţei naţionale cu genericul    -   Creştinul şi societatea

Cum ne putem implica în transformarea societăţii?

11.00 – 11.10	Cuvânt de salut Închinare	Petru Bragaru
11.15 – 11.35	Scurt cuvânt din Scriptură şi rugăciune	Victor Pavlovschi – episcopul Uniunii bisericilor penticostale din Modova
11.35 – 11.40	Introducere (subiectele, partea organizatorică)	Petru Bragaru
11.45 – 12.05	Implicarea creştinilor în viaţa economică a ţării	Veceslav Ioniţă – Economist Conferenţiar universitar Academia de Studii Economice
12.05 – 12.30	Chemarea creştinilor din perspectiva Bibliei	Doru Cârdei – pastorul bisericii Filadelfia din Chişinău
12:30 – 12:45	Pauză de cafea
12.50 – 13.05	Instrumentele şi oportunitătile pe care le pune Dumnezeu la dispoziţia creştinilor pentru lărgirea Împărăţiei Sale şi transformarea societăţii	Ghenadie Rusu – Director executiv al „Invest Credit”
13.10 – 13.35	Implicarea tinerilor în societate	Pavel Ungureanu – Preşedintele comitetului de tineret Euroasiatic, deputat în parlamentul Ucrainei.
13.35 – 14.00	Implicarea creştinilor în politicăCuvânt motivaţional de încheiere	Valeriu Ghileţchi – pastor, licenţiat în teologie, deputat în Parlamentul RM.
14.00 – 15.00	Prânzul

Comentariile de după: – o conferinţă bine organizată şi extrem de necesară, subiectele relevante şi bine prezentate – Mulţumim!

Pavel Ungureanu, Ukraina, ne-a impresionat cu exemplul sării. “Noi suntem sarea lumii.” Noi, creştinii dăm gust societăţii în care trăim, numai dacă ieşim din solniţă (din cutie) şi suntem gata să fim aruncaţi “în supă, în murături, peste peştele proaspăt, etc.” Putem fi foarte mulţumiţi şi satisfăcuţi de solniţa de cristal în care stăm, şi chiar să ne lăudăm cu frumuseţea ei. Dar menirea sării e să dea gust mîncării, nu să se bucure de comoditatea cutiuţei. Eşti gata să-ţi împlineşti chemarea de a săra, de a da gust societăţii, acolo unde eşti? Cum realizezi aceasta?

Ce vor femeile…

                                       CE VOR FEMEILE DE LA BĂRBAŢII LOR?
  LISTA INIŢIALĂ (20-25 DE ANI)

1. Să fie frumos
 2. Să aibă succes financiar
 3. Să asculte cu atenţie
 4. Să aibă simţul umorului
 5. Să fie în bună formă fizică
 6. Să se îmbrace elegant
 7. Să aprecieze lucrurile fine
 8. Să fie plin de surprize plăcute 
9. Să fie un amant grozav 
10. Să o iubească. 

LISTA REVIZUITĂ (35 DE ANI)

1. Să fie drăguţ (de preferinţă cu păr pe cap)
 2. Să deschidă uşa, să ţină scaunul la masă

 3. Să aibă suficienţi bani pentru o cină plăcută
4. Să asculte mai mult decît vorbeşte 
5. Să rîdă la glumele ei
 6. Să aducă cumpărăturile din piaţă
 7. Să aibă cel puţin o cravată şi o pereche de şosete curate
 8. Să îi placă mîncarea gătită acasă, să-i facă şi ei ceai
 9. Să îşi amintească onomasticile şi aniversările 
10. Să fie romantic măcar o dată pe săptămînă 
11. Încă să o mai iubească. 

LISTA REVIZUITĂ (45 DE ANI)

1. Să nu fie prea urît (merge şi dacă e chel)
 2. Să nu pornească maşina pînă nu se urcă şi ea 
3. Să-i paseze ei de bunăvoie telecomanda
 4. Să dea din cap cînd vorbeşte ea (vertical bineînţeles), în semn de “da”
 5. Să-şi amintească replicile la bancuri
 6. Să fie în formă destul de bună încît să poată muta mobila din cînd în cînd 
7. Să poarte o cămaşă care să-i ascundă burta
 8. Să fie încă de acord să-i viziteze pe părinţii ei
 9. Să lase jos capacul de la toaletă
 10. Să se bărbierească în majoritatea week-end-urilor. 
11. Încă să o mai iubească. 
 
LISTA REVIZUITA (55 DE ANI)

1. Să-şi smulgă pilozităţile nazale
 2. Să nu se scarpine şi să nu rîgîie în public
 3. Să nu împrumute bani prea des
 4. Să nu adoarmă cînd vorbeşte ea
 5. Să nu repete acelaşi banc de prea multe ori
 6. Să fie într-o formă fizică suficient de bună încît să se poată da jos de pe canapea măcar în week-end 
7. Să poarte în majoritatea timpului şosete ce se potrivesc una cu alta
 8. Să aprecieze o cină în doi, fie chiar şi în faţa tv-ului
 9. Să rostească mai mult de trei vorbe cînd răspunde la telefon rudelor ei
 10. Să se bărbierească măcar în unele week-end-uri 
11. Încă să o mai iubească.

  
LISTA REVIZUITĂ (65 DE ANI) 

 1. Să-şi amintească unde e baia
 2. Să-şi amintească să iasă din baie
 3. Să nu necesite prea mulţi bani pentru medicamente
 4. Să nu sforăie prea tare cînd doarme
 5. Să-şi amintească de ce rîde
 6. Să fie într-o formă destul de bună pentru a sta în picioare nesusţinut 
7. Să-şi aducă aminte să se îmbrace (cu hainele lui) 
8. Să-i placă mîncărurile uşoare
 9. Să-şi amintească unde şi-a lăsat dinţii
 10. Să-şi amintească că e week-end.
11. Încă să o mai iubească.

 LISTA REVIZUITĂ (75 DE ANI) 

 1. Să respire
 2. Să nimerească toaleta în majoritatea cazurilor 
3. Încă să o mai iubească

pentru femei ca mine…

Viaţa mea – Hotărîtă, Încrezătoare, Creativă, Protestatară!

Să fiu hotărîtă: meditînd şi rugîndu-mă zilnic cu privire la ţelul meu:

Iubindu-L pe Dzeu cu toată puterea inimii mele

Respectîndu-mi soţul şi fiind o sursă de inspiraţie pentru el

Rugîndu-mă pentru copiii noştri şi să rămîn într-o permanentă legătură sufletească cu ei

Avînd o inimă deschisă pentru femei, încercînd să le dau principii spirituale de viaţă

Să fiu încrezătoare: – Crezînd cu tărie că Dzeu poate face imposibilul în viaţa mea, în copiii mei, etc.

Să fiu creativă – un izvor de frumuseţe şi căldură în căminul meu, la masa mea de lucru, oriunde, oricînd.

Să fiu protestatară – luptînd împotriva firii mele egoiste şi dorind să fiu mai mult-mai mult asemenea lui Isus.

 

Rugăciune

 

Doamne, sînt primul snop al tatălui meu,

Adunat cu lacrimi, rugăciune şi teamă,

Aşezat în faţa altarului Tău,

Te rog uită dacă-am greşit: făcînd bine ori rău

Şi cuprinde-mă în iubirea Ta fără seamă.

 

Doamne, am fost adunat spic cu spic, cuvînt cu cuvînt,

Cu grijă legat, ca să-Ţi fiu jertfă vie.

Doamne ajută-mi pe pămînt

Să fiu pildă în vorbă, faptă şi gînd,

Pînă va veni a Ta Împărăţie.

 

Doamne, sapă această zi în stînca vieţii mele,

Ca nici odată ea să nu fie uitată.

Plecat din sînul mamei mele

În drum spre ceruri, către stele,

Te rog fi-mi mamă şi fi-mi tată.

 

Şi dacă încercări sau bucurii

Vor căuta să mă despartă de al Tău Cuvînt,

Tu Bunule Părinte o să ştii,

Te rog din inimă să nu-ntîrzii

Adu-mi aminte de această zi de legămînt.

 

Doamne, ajută-mă Te rog, să fiu o pildă

Şi pentru cei spre care m-ai chemat.

Apoi supus fără-ncetare

Ca un lăstar al milei Tale,

Ajută-mă să-Ţi cînt şi să-Ţi slujesc neîncetat.

Urgenţa zilei de azi

2 Corinteni 8:1-9

     Martin Luther King – folosea o expresie :“Urgenţa zilei de azi, urgenţa de acum”.

Şi asta nu pentru că eu îmbătrînesc foarte repede,  ci pentru că timpul zboară, nu ne aşteaptă.

Cred că există un semnal de urgenţă şi pe paginile Noului Testament.   În sensul acesta Evanghelistul Marcu vorbeşte despre o urgenţă în lucrarea de misiune a Domnului Isus.

 Iar în pasajul  2 Corinteni 8:1-9,  apostolul Pavel vorbeşte şi el despre o urgenţă.

Cuvintele unui cîntec  englez foarte bine cunoscut, care se mai transmite şi azi pe la posturile de televiziune şi radio spun:

„Aş vrea să fiu bogat, şi vreau mulţi bani

Nu-mi pasă de înţelepciune, nu-mi pasă de distracţii,

Vreau să am multe haine, să fiu acoperit cu diamante…”

Oamenii trăiesc pentru bani, îmbrăcăminte, diamante, distracţii. Altceva pe prea puţini îi interesează. Şi dacă oamenii trăiesc pentru acestea, ce se va întîmpla, sau ce se întîmplă cînd economia lumii va cădea?

Lumea, oamenii au nevoie de un mesaj de speranţă, de transformare.

Noi avem un mesaj de transmis! Acesta este momentul pentru Biserică!

Avem mare responsabilitate!

Dislocaţii sociale, lumea e plină de nevoi, de urgenţe, crize, frică.

Biserica are mesajul. Domnul Isus ne-a încredinţat această responsabilitate.

1. Prima şi cea mai mare urgenţă este urgenţa unei relaţii personale cu Dumnezeu.

v.5 “, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu”.

- aici nu e vorba de un efort uman, ceva omenesc,

- aceasta vorbeşte despre intimitatea lor cu Dumnezeu.

- e despre o relaţie personală cu Isus Cristos.

- e vorba despre umblarea prin Duhul Sfînt, despre lucrarea în puterea Duhului Sfînt.

 Este minunat să auzim istorii, mărturii din toată lumea. E vorba despre lucrarea aceluiaş Duh. La sfîrşitul lunii mai, fiind la Londra la o conferinţă internaţională am auzit zeci de mărturii. Oameni din diferite ţări, diferite culturi, dar care au venit şi au spus:  am fost un drogat, am fost un alcoolic, am fost budist, am fost un puşcăriaş, dar Isus Cristos mi-a schimbat viaţa.  M-am întors la soţia mea, copii mei au devenit creştini, eu m-am schimbat, părinţii mei s-au schimbat, am înţeles cît de mult Isus mă iubeşte pe mine.

Oamenii au nevoie de Domnul, de o relaţie personală cu El.

Pocăinţa e un lucru extraordinar. E momentul cînd Duhul Sfînt vine, convinge de păcat, atinge voinţa.  Aceasta nu e despre noi, despre puterea noastră, despre cît de capabili suntem, ci despre El, e lucrarea Duhului Sfînt. El transformă viaţa oamenilor.

Domnul Isus invită: “Veniţi la Mine”. Nimeni nu va veni nechemat.  Oamenii trebuie să-L experimenteze, să-L întîlnească pe Isus Salvatorul.

Am auzit mărturia doctorului Lee din Corea (în Corea aproape fiecare bărbat are acest nume).  El avea nevoie de un transplant de ficat. Prin 1992 era un om de afaceri de succes. Nu întîlnise pînă atunci un medic care să poată face aşa ceva. De fapt, au fost cîţiva care au încercat, dar toţi pacienţii au murit, în jur de 14 persoane. Deci, el s-a rugat Domnului şi a zis: “Dacă rezist transplantului şi rămîn  în viaţă îţi promit că tot restul vieţii Îţi voi sluji doar Ţie.”

 Şi a rămas în viaţă! Prin viaţa lui, prin mărturia lui mulţi alţii L-au cunoscut pe Domnul.  O viaţa dedicată. S-a hotărît  să-L slujească pe Domnul. 11.000 păstori – acesta a fost numărul de oameni pe care dr. Lee i-a adus la ultima conferinţă în Seul.

În 10 ani, de la 350 de păstori pe care i-a invitat la o conferinţă şi i-a motivat să meargă înapoi în bisericile lor să predice Evanghelia, a ajuns la 11.000,  ba mai mult, s-a hotărît ca în fiecare an, de 50 de ori, a cîte două zile să aducă păstori împreună, să petreacă timp, instruindu-i cum să predice Evanghelia. În jur de 4.700 de biserici deja au fost instruite şi aproximativ 1.000.000 de oameni au trecut  prin  cursurile Alpha ( o metoda extraordinară de a aduce oamenii la Cristos şi de ai ajuta pe cei veniţi să crească în relaţia lor personală cu Domnul).

Mărturia vieţii noastre personale are o mare putere, influenţează  viaţa altora.

Aşa dar , prima şi cea mai mare urgenţă este urgenţa unei relaţii personale cu Dunezeu.

Tu trebuie să te întîlneşti cu Domnul, vecinii tăi au nevoie de El, rudele tale, colegii tăi.

Nu putem face nimic fără El.

2. Urgenţa împlinirii nevoilor altora

„ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi.”

De ce a fost nevoie de strîngerea de ajutoare? Din cauza nevoilor.

De ani buni tot invităm, chemăm oamenii să vină la noi, să vină la stadion, la biserică să vadă, să audă Cuvîntul. Şi oameni mulţi au venit. Unii invitaţi de prietenii lor, alţii invitaţi de rude, de un vecin.

Vremurile însă s-au schimbat! Urgenţa lui “Acum” – este să ieşim noi să vedem nevoile altora: să hrănim, să îmbrăcăm, să vizităm prizonierii. Noi trebuie să ieşim afară să vedem unde sunt oamenii, să vedem nevoile lor şi să le împlinim.

Uitaţi-vă în jur, nevoile societăţii sunt mari, masive. Cîţi copii nu au nevoie de o casă, de un părinte, cîţi cerşetori aşteaptă ca cineva să le dea o bucată de pîine, cîte persoane nu au un acoperiş deasupra capului, sunt persoane care nu au haine de schimb. Am cunoscut bătrîni pe care nu i-a vizitat nimeni de ani de zile, şi unii din ei sunt chiar fraţi de-ai noştri.

 Sunt atîţia oameni care traiesc în disperare,  depresie, atîţia bolnavi în spitale.

            Nu ştiu exact care este situaţia la momentul dat în puşcării, dar după părerea mea nu cred că există un loc mai important, responsabil unde trebuie sa mergem să ducem Evanghelia, vestea bună.

 Luca 4:18,19  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război, întemniţaţilor slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

Matei 25:44  Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”

Isus spunea: ”cînd am fost în temniţă m-aţi vizitat”. Este o chemare specială să propăvăduim Evanghelia celor din închisori.

Nicky Gumbel povestea la Conferinţa Internaţională Alpha de la Londra un caz care ne-a şocat. Era vorba despre prietena soţiei dînsului, care murise la doar 30 de ani, de cancer. La serviciu de biserică a fost foarte multă lume şi în felul acesta au avut ocazia să predice Evanghelia la sute de oameni care venise la serviciul de înmormîntare şi aveau inimile sensibilizate şi deschise. Dimineaţa, însă, foarte devreme, Nicky a trebuit să meargă la crematoriu, unde, deasemenea, trebuia să aibă loc un scurt serviciu funebru (aşa se obişnuieşte). La acel serviciu nu fusese nici o persoană. Şi după ce preotul a încheiat acel serviciu, Nicky s-a apropiat de el şi l-a întrebat: “Ce se întîmplă? De ce nu a fost nimeni? Sunt şocat să văd că nimeni nu a venit.” Preotul i-a explicat că, în dimineaţa aceea, acesta fusese deja al 8-lea serviciu la care nu fusese absolut  nimeni. Serviciile care se ocupă de funerarii nu au putut să anunţe rudele, pentru că nu aveau bani pe cont; din motivul acesta li s-a luat lumina, li s-a oprit gazul, telefoanele şi în felul acesta au rămas făra comunicare. Ia mai spus că, sunt atîtea alte foste persoane care deja al doilea an stau în crematoriu şi încă nimeni nu a venit să se intereseze: nici un membru din familie, nici o rudă, nici un vecin.

            Ce se întîmpla cu lumea noastră? Cu societatea? Este o disperată cădere în jos a comunităţii noastre?

Ce se întîmplă în ţara noastră?

            Zilele acestea am găsit expresia: “dacă moare o persoană e tragedie, dacă mor sute, mii e statistică.”  Am ajuns ca pe vremea lui Amos, cînd viaţa unui om valorează cît o pereche de încălţăminte.

Noi trebuie să facem ceva. Noi trebuie să facem ceva cu cei din casele noastre, cu fraţii, surorile, vecinii, cu cei de lîngă noi! Noi trebuie să facem ceva cu căsătoriile noastre. Dacă vom lăsa lucrurile să se ducă tot mai mult în jos, societatea noastră va fi distrusă. E absolut necesar să lucrăm în domeniul acesta. Este un punct cheie – familia noastră!

Trebuie să folosim toate căile pentru a ajunge la oameni. Ei trebuie să-L întîlneasca pe Isus. Ei au nevoie de un sfat, de ajutor, de înţelepciune. Au nevoie de Isus.

Noi vedem aceste nevoi în toate domeniile, ariile, păturile sociale. La lucru, acasă, oriunde.

Trebuie să-i căutăm acolo unde sunt! Dacă nu vin la biserică, ne ducem noi la locul lor de muncă, în stradă.

            NU este mai mare urgenţă decît sa-L luăm pe Isus şi să-L ducem oamenilor. Urgenţa împlinirii nevoilor altora

3. Urgenţa Evangheliei

v.9 ”Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.”

Cel mai frumos, cel mai minunat mesaj din lume! Isus s-a dezbrăcat de bogăţie, a devenit sărac, ca să ne îmbogăţească pe noi.

4. Urgenţa altor naţiuni  v.1

Trebuie să ne îngrijim de alte ţări, alte etnii.

Isus schimbă lumea! Masele de credincioşi, de oameni trebuie învăţate, implicate să lucreze în unitate. Schimbarea vine cînd toţi vom lucra împreună pentru aceeaşi cauză! Dragostea şi Implicarea! Domnul Isus şi-a lăsat Duhul Sfînt peste toate naţiunile, toate confesiunile (nu doar la baptişti, nu doar la penticostali, nu doar la luterani etc.).  Cînd suntem împreună e multă putere, Isus poate fi văzut în noi şi vom vedea lucruri mari făcute de El.

Unitate nu înseamnă uniformitate! Să ne debarasăm de gîndirea: “e diferit – hai să-l schimbăm, să-l “pocăim”.” Ci mai degrabă: “e diferit –  ce are bun, hai să învăţăm de la el”. Să învăţăm tot ce-i mai bun la baptişti, la penticostali, la adventişti, la luterani, la ortodocşi, etc. Vom fi cei mai buni şi de folos.

Urgenţa lui ACUM: fiecare să aibă o relaţie personală cu Isus, să cunoaştem nevoile altora cu scopul de a le împlini, Evanghelia să facă schimbarea, Duhul Sfînt lucrează în toţi, unitatea e putere, reconciliere între fraţi, biserici, naţiuni. Domnul vine!

Evenimentele din ţară ne îndeamnă la veghere

Situaţia tensionată din ţară nu a început cu fraudarea alegerilor din 5 aprilie 2009. Ăsta a fost, probabil “capacul”.

Domnul Isus frecvent repeta: “Vegheaţi…”. Asta ar însemna o încordare continuă a minţii, mereu pe fir, la curent cu evenimentele la zi. Deasemenea, o stare de pregătire continuă a inimii: voinţă, sentimente, emoţii – toate supuse voii Domnului Cristos.

Vacanţa e mult aşteptată de copii. Unii chiar şi-au planificat-o bine. Am întrebat copiii noştri ce şi-ar dori să facă în vacanţă? Nimic deosebit. Poate vor merge în tabără, vor citi ceva cărţi, la bunici… Şi cînd să meargă în tabără, veste tristă – taberele creştine sunt hărţuite. De ce?

E o hotărîre (334) a Guvernului RM din 23 aprilie 2009.  Mai multe puteţi afla de la Preotul Vasile Filat http://www.moldovacrestina.net/politica/guvernarea-comunista-din-moldova-interzice-taberele-crestine/