Dacă e să mergem în istorie, cele 12 iscoade trimise de Moise să cerceteze ţara Canaanului, se întorc cu două rapoarte extrem de diferite. Mai ştiţi, 10 dintre ei raportează existenţa unor uriaşi care-s apţi să-i înghită, şi doar o minoritate, doi dintre ei vin cu o imagine de ansamblu, prezintă realitatea prin prisma relaţiei lor cu Domnul. Da, ei tot au văzut uriaşi, şi nu doar atît. Au văzut şi bogăţiile acelui pămînt, şi beneficiile care le pot avea; mai mult, prin credinţă “ei vor mînca uriaşii”. De fapt, cine sunt aceşti uriaşi? (mai mult…)
În cultura noastră ne îmbrăţişăm înainte de o despărţire pe termen mai lung. Nu o facem prea des. Oare de ce? Cînd avem aşa mare nevoie de ea.
De la naştere pînă la mormînt avem nevoie de afecţiune fizică, de îmbrăţişări, de siguranţă…
Fratele meu Ion, ultimele zile, de la fiecare cerea “o îmbrăţişare”. Se pregătea de o plecare… fără întoarcere în lumea celor trecători. Ar fi avut 24 de ani, în 14 martie.
Suntem alături de voi toţi cei dragi ai noştri, vă îmbrăţişăm (ne-ar place mult s-o şi simţiţi), vă înţelegem durerea, ne rugăm pentru voi. Dumnezeu e bun! El face orice lucru frumos la vremea Lui. Şi dacă noi care suntem răi, ştim să dăm daruri bune copiilor noştri, cu-atît mai mult El. Cu multă dragoste L-a primit şi L-a îmbrăţişat la piept şi pe fiul risipitor, de fapt, într-un mod oarecare, toţi suntem nişte risipitori. Însă El nu ne iubeşte pentru ceea ce facem, ci pentru ceea ce suntem în ochii Lui. El L-a iubit şi L-a cunoscut şi pe Ion. Şi Ion L-a cunoscut şi L-a iubit pe Domnul. Ideal ar fi să fim luaţi în timp ce suntem într-o stare de închinare şi adorare pentru El, într-o stare de veghere, lucrînd la ceva sfînt…
Nu vom regreta niciodată că am oferit îmbrăţişări, că am iubit necondiţionat, că am cunoscut nevoile celor de lîngă noi şi le-am împlinit. Aşa a făcut şi încă face Domnul Isus, ne cunoaşte şi ne iubeşte în profunzime. Diferenţa o face El în viaţa noastră de-aici şi de dincolo.
Îmbrăţisarea este medicină univeversală. Îţi schimbă metabolismul. Este ca un bumerang – o primeşti înapoi. Îmbrăţişările duc la scăderea presiunii arteriale, reducînd în acelaşi timp nivelul hormonilor răspunzători de apariţia stresului. De aceea, într-un cuplu, atunci cînd sunt încărcate şi de sentimente, îmbrăţişările sunt cele care certifică sentimentul de siguranţă. Dacă vin din suflet îmbrăţişările reflectă frînturi din suflet. Eroi nu sunt cei prezentaţi de marele ecrane. Eroi sunt cei ce împlinesc nevoi în ascuns, fără a-şi face publicitate. Despre asta este şi cîntarea: mama şi tata sunt eroii noştri, fraţi şi surori, copiii noştri…. Ne avem nu pentru totdeauna aici, de aceea să ne preţuim şi să ne oferim îmbrăţişări…
În anii studenţiei am scris o lucrare despre oamenii care mi-au influenţat viaţa. A fost o provocare cu efect în timp. Şirul de oameni prezentaţi au inclus-o pe: mama, bunicul Vasile (din partea lui tata), Liviu Căprar, directorul liceului “Logos”din Bucureşti, pastorul Vasile Taloş, pastorul şi parlamentarul Valeriu Ghileţchi, autori de cărţi… am încheiat lista cu cel care îmi este soţ, prieten, partener, sfătuitor, sprijin, înger păzitor – Petru Bragaru. (mai mult…)
De cîteva luni, cu surorile bisericii “Isus Salvatorul”, studiem Roadele Duhului Sfînt. Sora Eugenia, mi-a cerut să vorbesc despre manifestarea acestor roade în familie. Despre caracterul lui Dumnezeu privit prin prisma acestor roade vorbeşte sora Zinica. Iar în lucrarea de slujire, vorbeşte sora Eugenia. Sunt încîntată de tot ce îmi vorbeşte Domnul. Aş fi o egoistă să nu împărtăşesc şi cu Dumneavoastră, vizitatorii acestui blog. Cîteva postări mai înainte, am descris dragostea…
“… înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.” (Psalm 16:11). (mai mult…)
tocmai din acest motiv, tare rar ajungem să postăm ceva aici… şi nu doar…
are multe sărbători, cel puţin în ce ne priveşte pe noi:
pe 5 a fost ziua fratelui Vasile şi a mătuşii Elena Pascal de la Vadul lui Isac – sunteţi speciali!
pe 16 – ziua verişoarei Natalia Kravcenco şi a unchiului Nicu Ungureanu – fiţi binecuvîntaţi!
Cînd pe 17 ianuarie a început să ningă afară, Cristian, al II-lea fiu al nostru, s-a supărat, deşi îi place foarte mult zăpada.
“Dumnezeu îl iubeşte mai mult pe Dani”, a fost indignarea lui. “Vezi, că de ziua lui va fi zăpadă?!”
Am realizat că-l încearcă un duh de gelozie, chiar de invidie. Şi mi-a luat ceva timp să-l fac conştient de păcat. Şi, în cele din urmă singur a ajuns la deducţia că, din orice binecuvîntare oferită lui Dani, sau altcuiva dintre noi, poate beneficia şi el – suntem o familie! (mai mult…)
Astazi este ziua fratelui nostru Vasile Ungureanu. Desi e departe de noi, peste ocean, a lasat in amintirea noastra un fel de a fi diferit de a altora.
Felul sau smerit, mereu in umbra; atent la cuvintele spuse, (mai mult…)
