Un comentariu

Ce ar fi vrut să știe o mamă tînără?!

facebook_1531344664788E-adevărat că, cu vîrsta devenim mai înțelepte, și totuși tare ne-ar fi plăcut ca anumite lucruri să le învățăm mult mai devreme. Cum bine știți, pentru un job mai bun, pentru o profesie sau o abilitate profesională, mergem la școală: învățăm teorii, tăm teste, mai avem și ceva laboratoare pentru experimente. Cum este însă cu profesia de părinte? La ce școală se merge? Unde exersăm? Cu cine sau cum dăm testele? Cine ne poate da ”diploma de părinte”? Dacă am avut frați mai mici sau am apucat să dădăcim copiii cuiva, poate că am prins cîte ceva, am învățat cum să schimbăm scutece, poziția în care să ținem un copil pentru mîncare și după mîncare, o plimbare, o culcare… chestii generale. Cu toate astea, cînd ajungem s-avem proprii noștri copii, ne perpelim 🙂 .

1. Copilăria e o perioadă așa de dulce și minunată, și trece așa de repede. E-așa de bine să învățăm să ne bucurăm de fiecare moment cu copilul nostru. Descoperim Universul și pe Dumnezeu prin ochii copiilor noștri. E fascinant cum ei admiră florile, păsările, insectele – cum vorbesc cu ele.
Lasă lucrurile să curgă încet în tempoul dezvoltării și creșterii copilului tău. Multe alte lucruri care înainte erau prioritare și-ți răpeau timpul, lasă-le pe mai tîrziu. În loc să fii obsedată de curățenia casei, de planul tău de lucru, de emailuri, de social media, relaxează-te și joacă-te cu copilul, plimbă-te cu el, admirând natura și făcând cunoștință cu vecinii și împrejurimile.

2. Fii un părinte fericit! Nu te compara cu alte mame, alți părinți. Poate că ele sunt mai bune la careva lucruri, dar tu ești mama copilului tău, ești singura mamă pe care el o are și te va prețui așa cum ești. Fiecare mamă are abilități și talente unice și diferite. Nu ajută la nimic să te gîndești că prietena ta este o bucătăreasă mai bună decît tine și că altă prietenă poate jongla foarte ușor avînd și serviciu, și copii, și alte responsabilități. Aparențele mai pot și înșela.
Nu mai încerca să fii o mamă perfectă. Dumnezeu te-a înzestrat cu instinctele necesare pentru a-ți simți și înțelege copilul chiar și în cele mai confuze situații. Uneori doar prezența ta în preajmă îi oferă siguranță, securitate și comfort. Copilul meu se joacă foarte frumos și creativ la câțiva metri de mine, în timp ce eu scriu acest articol. Și asta mi se întîmplă frecvent, eu îmi văd în liniște de treburile mele (trăgând din cînd în cînd cu ochiul și mai strigîndu-i: ”te iubesc”, ”ești o dulce”), e mai mult decît suficient. Orice copil are nevoie de spațiu, să fie lăsat în pace, să se joace singur, să exploreze singur. Tendința după perfecțiune sufocă copilul. Îl poți auzi uneori pufnind sau răbufnind într-un plîns esteric. Posibil că e exprimarea sufletului lui micuț și gingaș obosit de atîtea interdicții și reguli. Cu riscul de a generaliza, comparat cu vremurile copilăriei nostre, părinții de azi sunt mult mai obsesivi și dominanți, controlori și pisălogi. Doar amintiți-vă, am crescut mai mult singuri. Părinții erau mereu ocupați cu lucru. Mîncam ce găseam, și da, cu mâinile murdare și cu dinții nespălați. 🙂

3. E nevoie de ECHILIBRU (cuvîntul meu preferat)! Copilul are nevoie de niște limite, dar are nevoie și de libertate.
E bine să ne detoxificăm de judecățile greșite despre noi, despre părinții noștri și despre copiii noștri. În general, judecă aspru cel care nu s-a împăcat cu sine, cel care nu a iertat ceva sau pe cineva în trecut. Un simplu inventar sincer a modului în care judecăm pe alții, va scoate la iveală și cauza suferinței din noi. Cel rănit, rănește. Lasă Lumina să-ți dea la iveală rănile copilăriei, a trecutului și dorește-ți o schimbare. Eliberează-te pe tine și pe cei de lîngă tine. Iertarea e o alegere personală zilnică. Mărturisirea lucrurilor tainice, ascunse din colțurile inimii și a minții vor deschide ușa spre vindecare, spre dragoste și acceptare. Poți fi cel mai fericit părinte, și poți crește cei mai fericiți copii! Alege asta și dorește-ți asta! Restul e deja promis și înfăptuit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame
Lasă un comentariu

Istoria se repetă – nuntă după nuntă

In Washington s-a oprit de plouat și au început nunțile. De fapt, chiar mai înainte…
Iar pentru noi, nu doar așa din cînd în cînd, ci în fiecare weekend, și sîmbăta, și duminica, și la prieteni apropiați, și la prieteni îndepărtați, și pe-aproape, și pe mai departe…
Sunt nunți la care mergem ca în ”necunoscut”, de obicei ne auzim doar la telefon sau prin email cu mirii sau careva din părinți. Ei ne caută pentru că ne știu, ne-au mai auzit pe undeva, noi n-avem habar cine-s sau de unde. Cu unii reușim să facem o conecție bună, să continuăm colaborarea noastră, care de cele mai multe ori se transformă într-o prietenie. Cu alții, cei mai puțini, ne vedem la nuntă și … poate la altă nuntă.
Partea cea mai interesantă și mai fascinantă e atunci când într-o familie începe cu o nuntă, și apoi urmează și a 2-a, și a 3-a … Avem deja câteva familii de prieteni buni care nu-și căsătoresc copiii fără să ne aibă și pe noi la nuntă. That’s really funny!! 🙂
Anul ăsta am experimentat deja 2 cazuri de acest gen. Familia Negru din Try-city ne-au invitat la a doua nuntă a copiilor lor, iar familia Morar la a 3-a nuntă a copiilor lor.
La aceste nunți suntem mai mult decît doar MC și cântăreți, suntem de-ai casei. Îi cunoaștem bine pe părinți, pe miri, și chiar pe nuntași. Vă dați seama cît de creativi trebuie să fim ca să venim mereu cu ceva nou și interesant?! 🙂
Despre cea de-a 3-a nuntă în familia Morar am să vă povestesc mai multe. Mai întîi, pentru că prietenia noastră a început hăt demult, cînd copiii lor erau mici și nu aveau nici un gînd de însurat sau măritat. Lucram la radio MS, când Alexandru Morar ne-a sunat și ne-a invitat la un eveniment evanghelistic în satul lui de baștină. Era o zi de toamnă tîrzie, rece, cu ploaie și noroi la Palanca. După ce s-a încheiat programul, am fost ”dezghețați” cu un ceai fierbinte la termos și cu inima bună și caldă a lui Alexandru. Cînd să plecăm spre Chișinău ne-au aprovizionat bine cu produse și cu un termos plin cu ceai fierbinte. Deci, prietenia noastră a început cu un termos cu ceai. 🙂
Sigur că, au urmat și alte întîlniri, pînă cînd i-am petrecut în America. Aveam impresia atunci că nu-i mai vedem degrabă. Însă, peste câțiva ani, am venit noi în SU, într-un turneu, pe coasta de est.  Trebuia să ajungem la biserica română păstorită de Pit Popovici și Matei Istudor în Atlanta, GA. Ce mare ne-a fost surpriza să-i reîntîlnim! De cîte ori am mai venit în vizită în SU, am ajuns și pe la ei. După uraganul Katrina, am avut harul să locuim împreună aproape o lună întreagă. Deci, am ”împărțit” multe, și rugăciuni, și părtășii, și muncă, și fun… După cîțiva ani, deja mutați și noi în SU, ne-am regăsit din nou, ei s-au mutat pe coasta de vest, în California, la St. Barbara. Băieții lor, deja flăcăi mari, s-au căsătorit unul după altul. Nick cu Leonida au avut o nuntă frumoasă la Los Angeles, CA. Apoi, un an mai tîrziu, Eugen cu Victoria, s-au căsătorit în Everett, WA. Familia Morar s-au mutat cu toții în WA, mai aproape de noi. Marta e singura fată a familiei. Cum spune Eminescu: …era una la părinți și mîndră-n toate cele,
cum e fecioara între sfinți
și luna între stele…
Caldă, blîndă, duioasă, generoasă, inteligentă, cu business pus pe roate, cu părinți minunați, cu 4 frați fantastici…  Și, sigur că am avut emoții pentru ea. A fost vornicică și la Nick, și la Eugen, și ne rugam să urmeze ea la rînd, după ordine. Așa s-a și întîmplat! Un alt Alexandru din Atlanta, GA, a căutat-o, a găsit-o, a plăcut-o și … iată-ne din nou la nuntă. Poveștile de dragoste a lui Nick cu Leo și a lui Eugen cu Vika sunt interesante și speciale! Însă povestea de dragoste a Martei cu Alex e una și mai specială! Trebuie să fii foarte curajos, foarte credincios și foarte aventurier ca să trăiești experiența unirii lor! Dragostea și credința lor a depășit orice descurajare, orice obstacol și orice fel de încercare. De fapt, doar o dragoste încercată rezistă în timp. Iar nunta lor a fost ca una din povești. Într-un loc pitoresc, cu oameni frumoși și cu vreme prielnică în Washingtonul imprevizibil. Deși la meteo arăta că o să plouă, tot timpul cît am fost afară, în grădină, unde a fost cununia, a fost un soare frumos și blînd. Imediat după ce au intrat mirii și toți nuntașii în sala de recepție, a venit un șuvoi torențial de ploaie. A plouat torențial cu apă (afară), cu multă veselie și voie bună (înăuntru)! Și cu multe binecuvîntări cerești pe toate părțile, peste toți și în toate!!!
Surprize plăcute, cadouri, urări, felicitări – toate din abundență!

Nunta e un eveniment de familie foarte special! Deaceea, ne place să creiem o atmosferă ca în familie la fiecare nuntă. Așa s-a întîmplat la nunta lui Alex și Nicoleta (Renton, WA), la Andrei & Evelina (Beaverton, OR), la Lilian & Korina (Portland, OR)…
La nunta lui Alex Palanciuk și Nicoleta Roată am înscris un nou record. Petru împreună cu grupul Levit a cîntat și la nunta părinților Nicoletei. That’s again really funny! 🙂
Cineva, după ce am spus asta la nuntă, a ajuns la concluzia că suntem de demult 🙂
Dar asta e o altă poveste. Mai urmează încă cîteva nunți…


P.S. am uitat să scriu, la nunta Martei cu Alex, Daniel al nostru, a fost cavaler de onoare și martorul care a semnat actul de căsătorie a lor  🙂

Lasă un comentariu

O întâlnire specială ”între noi femeile” cu Angela Țiprigan

”Plecăciune ție, femeie!” Un mesaj, practic, neauzit în zilele noastre, darămite în zilele Vechiului Testament. Femeia a fost etichetată ca neascultătoare, ispititoare, și nevrednică, agățândui-se de gât (în locul unui colier frumos de perle) blestemul și toată rușinea goliciunii ei și a bărbatului ei. Dacă în cartea începuturilor femeia e pusă ”la disciplină” (așa cum i se întâmplă și astăzi în multe comunități), atunci în noul legământ i se oferă mult har și venerație. Venirea Domnului Isus dă o nouă valoare femeii, o pune într-o lumină proiectoare chiar și pe cea mai desfrânată, spunându-i ”nici eu nu te osîndesc”, ”credința ta te-a mântuit”, ”ești o fiică a lui Avraam” etc.

Valoarea noastră ca și femei, vine din relația personală cu Creatorul și Mântuitorul nostru. Știu cine sunt ”în Hristos”! Valoarea mea ca și femeie n-are nimic de-a face cu cariera mea, cu salariul meu, cu statutul meu social, cu garderoba mea, cu silueta mea, nici măcar cu inteligența sau spiritualitatea mea, ci cu poziționarea mea chiar lângă inima lui Dumnezeu Creatorul meu și Salvatorul meu.
Din grădina Eden până la Hollywood, femeia a fost dezgolită și folosită, a ajuns jucăria comerțului bine vândut, delegata politicii compromise, steaua entertainmentului etc.
Isus e singurul care îi oferă acoperire femeii și o cinstește pentru că, așa cum i s-a promis (la cădere ea este blestemată, dar Domnul îi dă speranță, făcându-i o promisiune ), sub călcâiul ei, a femeii, șarpele a fost și va fi zdrobit.

Doar o femeie care și-a înțeles bine valoarea și care trăiește la înălțimea acestei valori, poate vorbi cu încredere și pasiune despre valoarea femeii.  În acest context am cunoscut-o pe Angela Țiprigan, soția lui Nelu Țiprigan, mamă de 8 copii, bunică cu 13 nepoți, consilieră, scriitoare, și mamă spirituală pentru multe alte femei.

 

Lasă un comentariu

O rezoluție veche pentru un an nou

Bucuria în Domnul este tăria noastră, spune Neemia 8:10. Iar în Ioan 10:10 scrie că ”hoțul” vine să ucidă, să fure și să distrugă. Expertul în furt (satan), vânează după bucuria noastră, e una din țintele lui preferate. Dacă îi permitem să ne fure bucuria, rămânem fără putere; iar când suntem slabi, dușmanul profită de noi.
Un creștin slab, fără bucurie, e ca un os uscat. Pe când unul plin de bucurie, își trăiește viața așa cum a intenționat Mântuitorul, plină din abundență. Bucuria este vitală atât pentru sănătatea noastră emoțională și spirituală, cât și pentru sănătatea noastră fizică. ”O inimă veselă este un leac bun, dar un duh mâhnit usucă oasele”, spune Proverbe 17:22. Alegerea ne aparține!

20170807_194022
Lecturând Scriptura, întâlnim adesea și situații foarte periculoase în care parcă ”hoțul” are câștig de cauză. Și dintr-odată, se întâmplă o răsturnare de planuri, și apare sintagma ”dar Dumnezeu”… Un exemplu de acest gen este în Romani 5:8 care spune: ”Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Sintagma ”dar Dumnezeu”… întrerupe procesul și schimbă tot. Noi eram păcătoși și nu meritam ceva, dar Hristos a murit pentru noi dovedindu-ne dragostea Lui și oferindu-ne în schimbul morții – viața din belșug (abundență în toate), în schimbul blestemului – binecuvântarea, în schimbul dezamăgirii și plânsului – bucuria și neprihănirea.
Poate în anul vechi 2017 ne-am confruntat cu situații care ne-au consumat / sau ne-au furat bucuria. Dar Dumnezeu… (să memorăm această sintagmă) în bunătatea Lui cea mare și-a împrospătat promisiunile și binecuvântările Lui față de noi.
Iată aici patru moduri în care putem păstra bucuria:

1. Fiind mulțumiți!
”Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,”
1 Tesaloniceni 5:18
Mulțumind lui Dumnezeu și altora pentru ceea ce avem, ne luăm atenția de pe ceea ce nu avem.

2. Făcem din alții prioritatea noastră!
”Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Filipeni 2:4
Preocuparea de nevoile altora, ne oferă un scop dincolo de dificultățile noastre.

3. Focusați pe pozitiv, pe ce e bun!
”Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Filipeni 4:8
Admirând ceva bun, chiar ceva simplu ca vremea frumoasă de-afară, ne înveselește.

4. Ne amintim de Isus!
În Ioan 16:33, Isus ne-a spus: ”V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Amintiți-vă că orice se întâmplă, voi aveți pe Hristos!

Anul acesta, Bucuria în Domnul este tăria noastră!

pexels-photo-247078.jpeg

Lasă un comentariu

MAI MULT ȘI MAI MULT

„mai mult si mai mult” – o expresie găsită în 1 Tesaloniceni 4:1,10, și care ilustrează conceptul abundenței. O expresie care, de altfel, Îi place tare mult lui Dumnezeu. El e inițiatorul și complicele în materie de abundență. El nu se joacă cu jumăți de măsură, sau cu lucru parțial făcut. Tot ce începe duce la bun sfârșit, până la desăvârșire. În înțelesul nostru, ca și cum extremele, capetele, hotarele trebuie împinse „mai mult și mai mult”, întinse, lărgite până la infinit, până chiar nu se mai poate ….  with-abundance
Dumnezeu, în opinia mea, are o afinitate pentru întinderea corzilor până la refuz, până peste frontierele și capacitățile „normale” naturale, în special, cu o persoană sau situație pe care vrea s-o folosească pentru gloria Lui.
Nu contează cine ești, pe unde ai fost sau ce ai făcut. Dumnezeu te-a ales pentru abundență. Conceptul în sine are o încărcătură enormă, întrucât, Isus foarte explicit a afirmat că de asta a venit în lumea asta limitată, ca să ofere exact acestă „abundența”. Ce fel de viață spune Isus că a venit să ne dea în Ioan10:10?
Dacă știi deja versetul, nu lăsa ca familiarizarea să te lipsească de o mirare proaspătă. Dacă ești ca și mine, iți poți aminti un verset, dar fără nici un scop de a-l aplica, de a-l pătrunde. Și-atunci, degeaba îl știi, spre pierderea ta. Nu contează ce traducere a Bibliei folosești, deschide Ioan 10:10 și vei găsi aceeași formă a cuvântului din greacă „mai mult si mai mult” scris și în epistola lui Pavel 1 Tes 4:1 și 4:10.
Tendința spre creștere o găsim în tot felul de contexte în Biblie, atât pozitive cât și negative. Multe elemente, situații, și caracteristici, după natura lor, tind să crească sau să abunde „mai mult si mai mult” până când ceva/cineva inhibă procesul.
Să vă dau câteva exemple:
  • Geneza 37:5 „Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.” – ura poate crește chiar mai mult…
  • Judecatori 2:19 „Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire.” – o generație poate fi mai coruptă decât cea precedentă…
  • Ezechiel 8:15 „Şi El mi-a zis. „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!”” – din rău în mai rău…
  • Luca 12:48 „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” – multă cunoaștere, mai mare responsabilitate….
  • Romani 5:20 „… dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
  • Filipeni 1:14 „Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” – o încercare poate aduce mai multă încurajare și inspirație…
  • Filipeni 1:9 „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…
Abundance1
Zi de zi noi creștem. În ce direcție? Cu ce aditudine?
Noi nu rămânem aceeași. Ceea ce hrănim, ceea ce udăm, aceea va crește. Dacă în noi e ură și o adăpăm, vom urî și mai mult. Dacă în noi e dragoste, cunoaștere și le adăpăm, vor fi mai mult și mai mult. Suntem într-o continuă mișcare, continuă schimbare. Nu mai sunt ceea ce am fost la 18 ani, și nu mai sunt nici chiar ceea ce am fost ieri.
Din exemplele de mai sus, pe cât de mare poate crește dragostea, pe-atât de mare poate crește ura. Pe cât de mare poate fi cunoașterea, pe-atât de mare poate fi prostia. Ori una, ori alta.
Dragostea crește fiind întreținută cu cunoaștere și discernământ, ura crește din necunoaștere și lipsă de discernământ, controlat de emoții și ambiții.
Emoțiile umane au o tendință înăscută pentru creștere. Noi putem iubi mai mult și mai mult, sau putem urî mai mult și mai mult. De natura noastră (din fire), avem probleme cu menținerea unei stări stabile pe o durată mai lungă de timp.
În aceste zile pline de ură, violență, manipulare și teroare, noi suntem chemați să iubim mai mult și mai mult, și cu mai multă încredere să reflectăm mai mult și mai mult din gloria Domnului.
Ceva neapărat va crește. Ceva va ieși „mai mult” din noi. Va fi ură? Răceală? Afecțiune? Binecuvântare?  Lumină? Bucurie?
În ce direcție o va lua sufletul tău, ce își dorește să crească mai mult și mai mult? Când creștem într-o direcție „mai mult și mai mult”, cealaltă direcție, prin antiteză, va descrește.
Isus a făcut deja asta posibil pentru noi. Nu trebuie să-L implorăm, să-I cerșim o viață din abundență. El ne-a oferit-o prin venirea Lui. Crede și intră în posesia ei.
Lasă un comentariu

O vară plină de vacanțe

Câțiva prieteni ne-au întrebat: Cum sunteți că nu mai vedem nimic despre voi pe Facebook? 🙂
Draguț din partea lor că le pasă și că ne simt lipsa pe FB 🙂
Avem o bucată lungă de timp de când nu ne mai ”expunem” pe FB și chiar e bine.
Cum ne e vara? Caldă, cu apă, cu aventuri, veselă și foarte frumoasă!
Cu toată familia călătorim mult din loc în loc prin statul nostru Washington și statele vecine Oregon și California, pe unde cu cortul, pe unde cu avionul, pe unde cu barca, pe unde cu board-ul…
Deși avem un spectru foarte divers de vârste (de la 2, 10, 15, 16, 20 și 42 ani ) și preferințe extremiste (între surfing – cliff diving -rollercoaster – snorkel și jucat în nisip – alergat păsări – bălăcit în apă – pescuit etc.) , toți am avut parte de multă distracție și experiențe inedite.
Domnul este bun și măreț! Îi vedem lucrarea în toate și în toți! El ne dă viața, și una plină de bucurie și abundență! E minunat să știi că ești a Lui și El te veghează tot timpul: și când dormi, și când te scoli, și cînd muncești, și când te odihnești!

Lasă un comentariu

Comunicarea – Mai Mult decât Vorbe

Odinioară, când trăiam la sate sau în mahalale, îi știam pe toți cei de pe stradă. Astăzi nu ne mai cunoaștem nici măcar vecinii. Ceea ce-i și mai trist, am ajuns sa ne simțim singuri și în biserici, când Biserică înseamnă să simțim unii cu alții. Rugăciunea Dlui Isus a fost:”fă-i una”. Avem auditorii moderne amenajate cu lumini și sunet de calitate, dar nu ne mai auzim gemând unul pe celălalt și nu ne mai cunoaștem. Am ajuns să confundăm calitatea cu cantitatea și ne-am pierdut în eforturi dedicate lucrurilor exterioare.

Ceva ne scapă. Abundența exterioară ne-a sărăcit lăuntric. Trăim cu ochii pe ceas, cu mâina pe portofel și cu inima rece și golită de sentimente. Avem ochi, dar nu vedem, și Domnul ne spune să luăm alifie de la El. Avem urechi, dar nu auzim, sau suntem foarte selectivi …

Dumnezeu ne-a creat să fim ființe sociabile. Și, interesant, ne-a făcut cu o gură, 2 ochi, și 2 urechi – mădulare foarte importante implicate într-un act de comunicare. Chiar și venirea noastră pe lume nu s-a făcut singură, ci ne-a legat de existența unor alte ființe.
E-adevărat, că există tot felul de factori și bariere care ne împiedică adesea să comunicăm: să ne vedem și să ne auzim unii pe alții. Și cea mai dominantă barieră e frica.

Martin Luther King spunea: “Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de alţii; se tem pentru că nu se cunosc; nu se cunosc pentru că nu comunică”.

Cunoașterea joacă un rol de bază în actul de comunicare. Când nu-ți cunoști identitatea ți-e frică de comunicare, poți fi ușor manipulat. Însă când îți cunoști valoarea, și asta se întâmplă când îți cunoști Creatorul, neapărat vrei să-i cunoști și pe alții ca să le dai valoare influentându-i și împlinindu-le nevoile. 

Cu dorința de a căuta să identificăm barierele sau zidurile care s-au ridicat între noi, și determinate să ne-apucăm de zidit punți de legătură, poduri de dragoste între noi,
Sâmbătă, 11 martie, 2017, am conferențiat împreună cu alte femei din area Tacoma. Sperăm să urmeze și alte părtășii calde care să topească zidurile dintre noi, de orice fel ar fi ele.
Sunt foarte recunoscătoare echipei de lideri ai bisericii Elim, aici având în vedere și echipa slujitoare ”Marta” mentorată de Rodica Gorash. Mulțumesc familiei Harea Ignat & Tatiana pentru organizare și poze.