Lasă un comentariu

Elizabeta – femeia credinţei

Cum se pregătesc femeile evlavioase pentru un eveniment special?

Luca 1:5-20, 24,25, 39-45

– Elisabeta a fost o femeie deosebită.

– Era soţia unui preot. Preoţii trebuiau să se căsătorească numai cu femei credincioase, a căror viaţă morală era fără pată (Lev.21:1,7).

-Nu numai că era căsătorită cu un mare preot, dar ea însăşi era descendentă din familia lui Aaron. Numele ei deriva din aceeşi rădăcină a numelui soţiei lui Aaron, Elişeba.

– Biblia accentuiază faptul că amîndoi erau neprihăniţi, umblau în totul în poruncile şi căile D-lui.

– Asemenea Evei şi a tuturor mamelor evreice de după ea, Elisabeta a sperat să fie ea aleasă ptr. a fi mama lui Mesia.

Însă ea suportă aceeaşi umilire ca şi multe alte femei  – nu i-a fost dat harul să aibă copii.

Şi poate de multe ori şi-a pus întrebarea: “cu ce am greşit? De ce D-zeu nu mă binecuvîntează?”

– Era déjà în vîrstă şi copilul aşteptat n-a sosit. Oare Elisabeta s-a resemnat gîndindu-se că rugăciunile ei nu sunt pe placul D-lui şi nu mai are rost să aştepte?

A fost ea motivată, încurajată de viaţa Sarei, Rebecăi, a Anei, care au avut experienţa ei?

În ziua în care Zaharia tămîia în templu,continua să-şi facă slujba cu credincioşie, pentru ei s-a deschis o nouă etapă.

Adesea cînd ni se pare că cerul este de cremene şi parcă nu mai avem nici un răspuns, totul se întîmplă dint-o dată.

Vremuri cu totul deosebite urmau să răsară peste întreaga naţiune Israel!

Fiul lor nu va fi ca oricare altul. Despre el, Isus avea să mărturisească că era „cel mai mare om născut vreodată din femeie” (Mat.11:11). Binecuvîntarea ce urma naşterii lui Ioan se va întinde dincolo de graniţele ţării, va afecta întreaga lume. Ioan va fi cel care va pregăti calea lui Mesia, va anunţa Împărăţia care are să vină.

Rugăciunile au fost ascultate. Nu numai cele cu privire la copilul lor, ci şi privitoare la un Izbăvitor, Mesia.

Cum putea o fiinţă umană să accepte atîta fericire dintr-o dată?

Zaharia nu a putut, a cerut un semn, şi D-zeu i-a dat. Mut, tot ce avea de spus, trebuia să scrie.

Se pare că Elisabetei nu i-a fost greu să creadă, a acceptat totul citind ceea ce a scris soţul ei pe o tăbliţă.Ce relaţie avea ea cu D-zeu? Atît de simplu, prin credinţă, să accepţi.?

În timp ce noi alegem un nume copilului ca să sune mai modern, mai ca la nimeni… Numele lui Ioan era ca un sunet de goarnă: Dumnezeu este plin de har!

Ceea ce părea pedeapsă, s-a dovedit a fi binecuvîntare!

Răbdarea ei a fost încercată, dar şi răsplătită.

Cînd rudele au vrut să intervină cu indicaţii, ea nu s-a conformat tradiţiei şi presiunilor, ci a rămas credinciasă soţului ei şi D-lui. Fermă şi hotărîtă a spus: Numele lui va fi Ioan!

Umilinţa şi modestia au caracterizat-o, chiar dacă soţul ei suferea consecinţele îndoielii lui, ea nu l-a umilit.

Cînd Maria vine la ea, nu vorbeşte despre sine, toată atenţia i-o acordă Mariei, acceptînd poziţia superioară şi favorul acordat ei. Întîlnirea lor nu a fost una specifică între o femeie în vîrstă şi una tînără, ci una specială: mama lui Ioan- cel care avea să pregătească calea şi mama lui Emanuel- a cărui cale trebuia pregătită.

Nu i-a fost greu deloc s-o numească, femeie mult mai tînără decît ea, “maica Domnului meu, binecuvîntată între femei”.

D-zeu a folosit-o pe Elizabeta, o femeie a credinţei, cu un caracter deosebit, integru şi o bună tovarăşă de viaţă.

El o poate face face cu mine şi cu tine! Trebuie doar să vrei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: