Lasă un comentariu

Protejaţi-vă familia

Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc

Războiul împotriva familiei va afecta şi familia voastră, dacă nu luaţi nişte măsuri ferme împotriva lui. Materialul de mai jos cuprinde câteva sfaturi practice.

Întâi de toate, forţele care conduc actualul sistem social-politic la nivel global nu urmăresc în mod necesar binele familiei. În multe locuri, familia se află sub atac şi este subminată pe multiple căi, numite oficial „alternative”. În contextul unui adevărat război împotriva familiei, pentru a ne proteja familiile, trebuie să contracarăm aceste influenţe negative.

În căsnicia voastră

Planificaţi-vă să petreceţi timp împreună. Învăţaţi-vă să vă bucuraţi împreună de aceleaşi pasiuni sau activităţi recreaţionale. Citiţi împreună, vizionaţi împreună un film, ascultaţi împreună muzică, mergeţi împreună în parc, faceţi sport împreuna. Împărtăşirea unor activităţi vă va consolida prietenia pe viaţă.

Amintiţi-vă de sentimentele care v-au apropiat odată. Curtaţi-vă unul pe altul! Duceţi-i pe copii la bunici şi ieşiţi în oraş. Dacă puteţi, faceţi şi ieşiri scurte în afara oraşului – o dată la câteva luni.

Dumnezeu a conceput relaţiile sexuale pentru întări prietenia şi afecţiunea dintre soţi. Deşi în cazul unora expresia „totul se rezolvă în pat” chiar funcţionează, sexul trebuie să fie o continuare firească a unei relaţii de prietenie şi dragoste între soţi – o formă aparte de a da, opusă unei atitudini egoiste de a căuta satisfacţia şi mulţumirea proprie.

Înţelegeţi că voi doi alcătuiţi o echipă care trebuie să lucreze împreună în armonie – fizic, emoţional şi spiritual. Împărtăşiţi-vă unul altuia gândurile, atitudinile, emoţiile şi lucrurile materiale. Un soţ şi o soţie se ridică împreună şi cad împreună.

Ca la orice echipă, trebuie să existe o anumită organizare. Dumnezeu l-a lăsat pe bărbat să conducă treburile familiei. Atunci când e vorba de decizii importante, consultă-te cu soţia ta. Discutaţi toate implicaţiile oricărei decizii. Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, ca bărbat ia acea decizie care crezi că corespunde cel mai bine interesului comun.

Soţia, partenera soţului, trebuie să fie un ajutor pentru el (Facerea 2:18). În Sfânta Scriptură, în cartea Pildelor lui Solomon, la capitolul 31 sunt menţionate câteva trăsături şi abilităţi care o ajută pe o femeie să fie un sprijin bun pentru soţul şi familia ei. Dacă soţul tău nu ţine cont de sfatul tău, rămâi alături de el în decizia lui şi adu-ţi contribuţia ca totul să iasă bine. Respectă-ţi soţul şi încurajează spiritul de echipă.

Comunicarea este vitală într-o căsnicie. De fapt, principalul motiv invocat de cei ce divorţează este lipsa de comunicare. Comunicaţi într-o manieră pozitivă, pe subiecte de calitate. Exprimaţi-vă ideile, aprecierile şi emoţiile. Fiţi deschişi şi sinceri, dar şi amabili. Atenţie la tonul vocii – tonul face muzica – şi la expresia feţei atunci când vorbiţi unul cu altul.

Comunicarea este un proces dual. Ascultaţi cu răbdare şi cu un interes neprefăcut ce are de spus celălalt. Nu fiţi nerăbdători şi nu întrerupeţi des. Fiţi atenţi nu numai la cuvinte, ci şi la sentimentele şi la înţelesul din spatele cuvintelor.

Rezolvaţi conflictele. Doi oameni nu pot porni la drum dacă nu e pace între ei. Acolo unde există furie, separare şi frustrări, acolo spiritul de echipă are de suferit.

Comunicarea este foarte importantă în rezolvarea conflictelor. Timpul sau străinii nu rezolvă nimic în locul tău. Dacă ai o nemulţumire, nu o trece sub tăcere. Comunic-o în mod constructiv, în spiritul găsirii unui răspuns sau a unei soluţii. Aducerea la cunoştinţă a unei probleme nu trebuie să devină aruncare cu pietre în celălalt. Aşa ceva nu va ajuta la rezolvare. Dacă soţul sau soţia îţi semnalează o problemă, nu înseamnă că are chef de ceartă. Discutaţi împreună sesizarea şi găsiţi o soluţie într-un mod deschis şi constructiv. Amânarea comunicării duce frecvent la agravarea problemei, iar mâine poate fi mai greu s-o rezolvi decât astăzi. Nu lăsaţi soarele să apună peste neînţelegerea voastră.

Nu vă dărâmaţi unul pe altul. Evitaţi criticile frecvente. Iertaţi şi uitaţi micile greşeli. Dacă trebuie să-i atragi atenţia soţului sau soţiei asupra unei greşeli, fă-o cu amabilitate şi răbdare. Discutaţi şi lămuriţi problema. Apoi, nu o mai aduceţi în discuţie.

Cu toţii avem nevoie de apreciere. Învăţaţi deci să exprimaţi şi să primiţi apreciere. Gândeşte-te la ce face celălalt pentru tine şi familie – chiar şi lucrurile mărunte pe care ai tendinţă să le iei de-a gata. Mulţumeşte. Nu te concentra pe aspectele negative, trecându-le cu vederea pe cele pozitive.

Discutaţi într-o manieră pozitivă unul despre altul, atât acasă, cât şi în afară.

Îngrijiţi-vă şi aveţi grijă de sănătate. O bună îngrijire, igienă şi sănătate sunt lucruri foarte importante într-o căsnicie. Ele reflectă respectul tău pentru celălalt.

În creşterea copiilor

Oferiţi-le muzică de calitate copiilor voştri şi citiţi-le zilnic, cu gesturi şi inflexiuni ale vocii (studiile arată că aceasta are un efect benefic asupra lor încă de când sunt în burtica mamei). Astfel le veţi insufla interesul faţă de literatură şi artă. Le stimulaţi curiozitatea şi imaginaţia şi, de asemenea, aceasta este o tehnică foarte bună pentru exersarea memoriei. Totodată, ajută la cultivarea legăturii dintre părinte şi copil. Când copilul începe să vorbească, vor putea să „citească” cărţi din memorie. Continuaţi să le citiţi cu voce tare şi când sunt mai mari.

Învăţaţi-i să respecte autoritatea, în special pe a voastră. Disciplinaţi-i potrivit cu vârsta lor – pentru neascultare sau obrăznicie în raport cu regulile pe care li le-aţi transmis. Faceţi mereu asta cu calm, cu explicaţii, fără izbucniri nervoase.

Petreceţi timp jucându-vă cu copiii. Oferiţi-le jucării care le stimulează creativitatea şi le dezvoltă mobilitatea.

Distraţi-vă cu copiii voştri. Luaţi-i la târguri de carte, în parc sau la zoo. Faceţi-i să râdă. Mai presus de toate, faceţi-i să nu aibă nici o îndoială că îi iubiţi şi că sunteţi dispuşi să vă sacrificaţi timpul pentru ei.

Învăţaţi-i să fie responsabili. Învăţaţi-i ce înseamnă etica profesională. Când vor fi mari, cereţi-le să vă ajute în treburile casnice. De exemplu, deprindeţi-i să-şi facă curat în cameră. Dacă aveţi animale de casă, solicitaţi-le copiilor să aibă grijă de ele. Când e cazul, aranjările sau schimbările din casă sau grădină trebuie să fie treburi de familie.

Fiţi sinceri cu ei. Ei trebuie să înveţe să aibă încredere în voi. Dacă vreţi ca ei să fie deschişi şi sinceri cu voi, mai ales când cresc, trebuie ca şi voi să fiţi sinceri cu ei mereu.

Răspundeţi-le la întrebările despre sex, potrivit cu nivelul lor de înţelegere. E bine să audă mai întâi de la voi cum stau lucrurile, nu de pe stradă.

Aplicaţi aceste principii înainte ca ei să meargă la şcoală, pentru a aşeza o temelie a respectului faţă de părinţi. Până la şcoală, copiii voştri trebuie să fie convinşi că voi sunteţi sprijinul, ajutorul şi protectorul lor. Ei trebuie să ştie că, sub îngrijirea voastră, sunt iubiţi şi în siguranţă.

Când începe şcoala, nu renunţaţi la poziţia de factor de influenţă principal în viaţa lor. Continuaţi să vă implicaţi major în viaţa lor. Mergeţi şa şedinţe şi cunoaşteţi-i pe învăţători sau profesori, dar şi pe colegii de clasă. Participaţi la activităţile şcolare. Zi de zi, verificaţi şi exersaţi cu ei ce au învăţat la şcoală.

Astăzi, în unele şcoli au pătruns anumite idei nocive pentru copii. Fiţi gata să le explicaţi adevărul copiilor voştri, arătându-le de ce şi de unde şi până unde se întinde eroarea.

Când ajung la adolescenţă, asiguraţi-vă că au o preocupare. Încurajaţi-i să fie buni la învăţătură şi să facă sport. Eventual, să înveţe un instrument muzical sau o limbă străină. Calculatorul este şi el util, dar într-o manieră controlată. În plus, cultivaţi-le pasiuni. De pildă, faceţi-le cunoştinţă cu filatelia, arta fotografică, bricolajul, gătitul, croitul, grădinăritul, modelismul (maşini, avioane, bărci…). Dacă timpul şi notele o permit, o activitate plătită, cu jumătate de normă, îi va ajuta să depindă gestionarea responsabilităţilor şi îi va pregăti pentru lumea „adevărată”. Ca idee, ţineţi-i ocupaţi cu activităţi formaţionale.

Implicaţi-vă în formarea lor cât mai mult posibil şi păstraţi deschise canalele de comunicare cu ei, mai ales la adolescenţă. Aspectul acesta e foarte important. Trebuie să cunoaşteţi la ce se gândesc. Ei trebuie să ştie că pot avea mereu încredere în voi. Daţi-le ocazia să se exprime cu privire la orice au în minte – mesele sau timpul liber petrecut împreună sunt ideale.

Mai presus de toate, învăţaţi-i pe copii, de mici, adevărul despre Dumnezeu, despre dragostea lui, despre viaţa creştină şi despre morală. Învăţaţi-i să se roage zilnic, de cum încep să vorbească.

Sursa:     http://www.protejarea-familiei.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: