2 comentarii

Bucuria – Neinfluenţată de oameni sau împrejurări

De cîteva luni, cu surorile bisericii „Isus Salvatorul”, studiem Roadele Duhului Sfînt. Sora Eugenia, mi-a cerut să vorbesc despre manifestarea acestor roade în familie. Despre caracterul lui Dumnezeu privit prin prisma acestor roade vorbeşte sora Zinica. Iar în lucrarea de slujire, vorbeşte sora Eugenia. Sunt încîntată de tot ce îmi vorbeşte Domnul. Aş fi o egoistă să nu împărtăşesc şi cu Dumneavoastră, vizitatorii acestui blog. Cîteva postări mai înainte, am descris dragostea…

“… înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.” (Psalm 16:11).

Cînd încep să îi iubesc pe alţii aşa cum mă iubeşte Hristos, voi începe să înţeleg dragostea necondiţionată. Această dragoste necondiţionată va aduce o bucurie supranaturală în inima mea.

“Această bucurie este un zîmbet al sufletului, care nu este influenţat de oameni sau de împrejurări.”

Dragostea este esenţa ramurii din care va creşte toată roada. De asemenea, vom descoperi că fiecare aspect al roadei Duhului Sfânt depinde de roada de dinainte. Bucuria creşte din dragoste. Cînd dragostea lui Dumnezeu curge în vieţile noastre, bucuria copleşitoare a lui Hristos va fi evidentă în vieţile noastre.

Isus a spus: “Eu am venit ca oile să aibă viaţa, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Hristos a venit să ne dea nu doar viaţa veşnică în Cer, ci şi viaţa din belşug aici pe pământ, o viaţă plină de bucurie.

  1. Nu putem aştepta ca totul să meargă bine, pentru a ne bucura; lucrul acesta s-ar putea să nu se întîmple niciodată.

Care este porunca lui Dumnezeu cu privire la bucurie? – 1 Tesal 5:16 şi Filipeni 4:4.

Ne este teamă să ne bucurăm în Domnul ca să nu devenim frivoli (neserioşi) sau nespirituali. Nu-i de mirare că o fetiţă s-a rugat: „Dragă Doamne, te rog să-i faci pe cei răi buni – iar pe cei buni te rog să-i faci simpatici!”

Ce s-a întâmplat cu „… bucuria Domnului …” pomenită în Neemia 8:10 (despre cum să sărbătorim)?

Sau cu versete precum: „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui” (Psalmul 100:2);

” … credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!” (Psalmul 132:9);” … bucuraţi-vă totdeauna în Domnul…” (Filipeni 4:4);

„O inimă veselă este un bun leac …” (Proverbe 17:22);

„…înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse …” (Psalmul 16:11)?

Trebuie să ţinem minte, că în calitate de creştin, eu îl reprezint pe Hristos. Şi nu mi-L închipui pe D-zeu posac, supărat, deşi ar avea motive.

Ex. După timpul personal cu D-ul, citit, părtăşie am ieşit din cameră zburînd. Urmează testul bucuriei. Fiecare din cei 4 copii face ce vrea, deşi primise indicaţii să facă ce trebuie: Dani stă la comp cu jocul preferat, Cristi îşi lipeşte o bărcuţă, Oti îşi numără pentru a nu ştiu cîta oară bănuţii, Patriciu cu o cariocă groasă desenează pe pereţi liniştit. Care mi-a fost reacţia? Numai nu cu bucurie. După ce am strigat la ei, şi mi-am descărcat nemulţumirea, Duhul Sfînt a declanşat alarma, ca un beculeţ roşu. M-am întors din nou în cameră plină de ruşine faţă de D-ul, copii, de mine. Mi-am cerut iertare….

Ce ar trebui să facă un creştin pentru a fi bucuros mereu? Ioan15:4,5,11; Ps.16:11.

D-zeu mă invită să Îi privesc faţa ptr. ca El să o poată schimba pe a mea. Lui Îi place să schimbe feţele copiilor Lui. Degetele Lui netezesc ridurile provocate de îngrijorare. Umbrele ruşinii şi ale îndoielii ajung să vestească harul şi încrederea. El relaxează maxilarele strînse şi netezeşte sprîncenele încruntate. Atingerea Lui poate să îndepărteze pungile de sub ochi provocate de epuizare şi preface lacrimile de disperare în lacrimi de bucurie.

Cum? Prin închinare. Prin rămînerea în El.

Poţi să dai ceea ce n-ai? Dacă nu-L iubeşti pe D-zeu din toată inima, dacă nu păstrezi legea D-lui în inima ta, dacă nu rămîi în Viţă nu vei avea ce oferi altora: nici dragoste, nici bucurie.

Ce spune Deut. 6? Ioan 15:5 “despărţiţi de Mine, nu puteţi”.

  • “Exemplul personal nu este principalul mijloc de a influenţa pe alţii, ci singurul”.

Atunci cînd nu trăim conform Scripturii, creştem farisei în copii noştri. La biserică într-un fel, acasă altfel. Ex. Duminica dimineaţa grabă să nu întîrziem. Soţul se îmbracă mai repede şi alte griji parcă nu mai are. Noi ca femei, ne i-a mai mult timp îmbrăcatul, să lăsăm totul aranjat. Un simplu reproş din partea soţului sau o privire şi izbucnim, s-a dus bucuria. Ajungem la biserică: cîntăm, zîmbim.  Copiii ne privesc şi ce gîndesc? Doar la bis. trebuie să fii cuminte şi cumsecade….

Care este diferenţa dintre bucurie şi fericire?

“Fericirea este provocată de lucruri care se întîmplă în jurul meu, şi împrejurările o vor înăbuşi, dar bucuria curge chiar şi prin încercare; bucuria curge în întuneric; bucuria curge noaptea cît şi ziua; bucuria curge în mijlocul prigonirilor şi opoziţiei; este un izvor care nu încetează să izvorască în inimă; este un izvor secret pe care lumea nu-l poate vedea şi despre care nu ştie nimic. Domnul dă copiilor Lui bucurie, neîncetat, cînd umblă în ascultare de El.”

Dumnezeu promite o bucurie cerească, o desfătare sfîntă; dar această bucurie nu este ieftină. Ce ne va costa? Citeste Romani 12:1.

Spuneam şi altă dată, faptul că sunt soţia unui bărbat evlavios e o slujbă duhovnicească, sunt angajată cu normă întreagă – 24/24/7/365.

Nu ţi-ar plăcea să te uiţi înapoi la viaţa ta ştiind că ai făcut ce erai chemată să faci? Viaţa este destul de dură aşa cum este. Dar este şi mai dură atunci cînd ne îndreptăm în direcţia greşită. Viaţa lui Isus nu a ieşit niciodată de pe făgaşul ei. El ar fi putut fi un politician revoluţionar, un conducător naţional, un învăţător care educă minţi sau un medic ce vindecă trupuri. Însă a ales să fie Mîntuitor şi să salveze suflete.

Care-i scopul, ţinta vieţii noastre? Cunoaşterea acestui lucru ne aduce bucurie, nu trăim haotic. Şi-apoi, ne-am dedicat îmlinirii acestui scop? Vorbeam despre rolul meu ca soţie: ajutor, supunere şi respect faţă de soţ.

Cîtă satisfacţie lăuntrică aveţi cînd isprăviţi de făcut un lucru oarecare? Însă cîtă bucurie va caracteriza viaţa noastră cînd ne vom face slujba duhovnicească în relaţie cu soţul, cu copii?

Ex. Sau… cum ne pedepsim copiii? La mînie, supărate. Am de învăţat. Soţul e un model. Calm , cu zîmbet, explicînd, scoate cureaua , cu dragoste…aplică numărul necesar, apoi îi ia pe braţe, îi mîngîie, se roagă împreună…

Arătaţi-vă bucuria acum, gîndiţi-vă că nu-i avem ptr. totdeauna.

Bucuraţi-vă de fiecare copil, de soţ. Bucuraţi-vă de timpul împreună. Timpul zboară şi curînd vom auzi copiii rostind: “de bună voie mă căsătoresc…”. Mă strînge din spate, dar asta va urma, trebuie să fiu gata să-i las să plece, cu bucurie.

Nu ştim ce va aduce ziua de mîine, dar “aceasta este ziua pe care a dat-o D-ul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea”. Ps. 119

Această viaţă supusă mai poate fi numită o viaţă a “palmelor deschise”.

Oricare… ar fi sacrificiul pe care îl cere Dumnezeu de la tine, … te vei ridica şi vei zice în inima ta: “Da, Doamne, primesc; mă supun, îmi dedic viaţa în umblarea pe aceasta cale, şi să urmez aceasta Voce, şi să mă încred în Tine în ceea ce privesc Consecinţele”? În mîinile Lui, vom fi în siguranţă.”

Care e antonimul cuv. bucurie? Care-i contrastul stării de bucurie?

–         Stres, conflicte, nelinişte, mînie.

–         De ce ne fură aceste lucruri bucuria pe care o avem? Exact opusul la tot ce am vorbit mai sus.

–         Îi putem lăsa pe alţi oameni să ne fure bucuria, dar, adesea, noi ne-o furăm? Psalm 51:1, 2.

David nu şi-a pierdut mîntuirea cînd a păcătuit, dar şi-a pierdut bucuria mîntuirii  (Psalm 51:12).

Ce înseamnă să-ţi pierzi bucuria mîntuirii?  – Păcatul ne fură bucuria.

Exerciţiu: Să facem o listă cu cîţiva “hoţi de bucurie” cu care avem de-a face.

Cum îl privim pe D-zeu? Ca un părinte sever, dur, fără bucurie?  Ţefania 3:17

El nu e ucigaşul bucuriei, raiul e locul bucuriei continuă. În greacă “bucurie” are rădăcina cuvîntului  “har”. Nu poţi face din ea o lege. La baza bucuriei stă naşterea din nou. Pocăinţa noastră aduce bucurie în cer, D-zeu este izvorul. Necazul prin care treci este sursa bucuriei.

Cum poate fi bucuria noastra restaurată? Psalm 51:3, 4; 1 Ioan 1:9.

Doar în momentul în care spunem adevărul despre noi, putem fi eliberaţi.

Ex. Am avut un caz care ne-a cutremurat. O familie de misionari au renunţat la lucrare, la tot din cauza crizelor de depresie a soţiei. Am încercat să-i ajutăm, ne-am rugat ptr. ei, am mers cu ei în lucrare. Însă, într-o zi, în timp ce discutam, ea s-a întors spre soţul ei şi i-a spus: “Problema este că atunci cînd m-am căsătorit cu tine nu te iubeam. Nici acum nu te iubesc. Nu am spus nimănui adevărul pînă acum.” Nu puteau schimba nimic, pentru că ea nu spusese adevărul. Acum cînd şi-a deschis inima, a găsit înţelegere, iertare. Suferea ea, soţul, lucrarea din cauza lipsei de comunicare. Ea şi-a purtat singură povara plîngîndu-şi de milă.

Cum poate fi restaurată bucuria, spunînd adevărul, mărturisindu-te, comunicînd cu D-zeu şi cu cei de lîngă tine.

Ex: Ana şi Ion supăraţi rău de multă vreme, trăiesc ca doi străini. Ea a mărturisit la un moment dat: “Sunt mai mult ca sigură că el mă înşală; a furat din banii cîştigaţi de noi şi-i cheltuie cine ştie pe unde şi cu cine. Ştiu sigur că fură din bani. Şi aş vrea să ştiu ce face cu ei. A ţinut aceste temeri în inima ei mai mult de jumătate de an. Şi a lăsat ca supărarea să-i rănească inima, să-i fure bucuria.

Cînd au fost întrebaţi despre această incertitudine a ei, încet, Ion a băgat mîna în buzunar, a scos portofelul, a căutat într-un compartiment mai secret al portofelului şi, aruncînd banii pe masă, a spus: “sunt toţi aici, îi adunam pentru aniversarea noastră ca să-i fac o surpriză, dar dacă nu are încredere…”. Ea nu şi-a exprimat îngrijorarea, şi cei doi au avut o comunicare deficitară.

Cum poţi avea parte de bucurie dacă împrejurarea sau persoana nu se schimbă? Neemia 8:10;    2 Corinteni 12:9,10

“Arta vieţii constă în a primi fiecare eveniment care are loc în viaţa noastră, cu o minte recunoscătoare, încrezătoare în bine. Lucrul acesta ne va face să întinerim în timp ce îmbătrînim, pentru că tinereţea şi bucuria vin din suflet pentru trup, mai mult decît din trup către suflet. Cu această metodă şi artă şi temperament al vieţii, trăim, chiar dacă suntem pe patul de moarte. Ne bucurăm mereu, deşi suntem în mijlocul durerii; şi avem totul, deşi suntem lăsaţi fără nimic”.

Exerciţiu: Să facem o listă cu trăsăturile de caracter pe care le-am putea afişa dacă am avea bucuria Domnului în inimă.

“Creştinismul nostru tinde să fie unul ‘la datorie’. Vrem să ne facem datoria, mergem la biserică şi luăm parte la serviciile ce se ţin. Dar inimile noastre sunt pline de greutăţi, de încercări, de obstacolele pe care le prezintă situaţia, şi mergem pe drumul nostru trişti, descurajaţi şi deprimaţi. Trebuie să învaţăm că adevăratul creştinism nu poate fi separat de bucuria profundă; şi secretul acestei bucurii stă în a ne uita în mod continuu la Dumnezeu, la dragostea Lui, la scopul Lui, la voia Lui. Aşa cum ne uităm la El, ne vom şi bucura, şi aşa cum ne vom bucura în voia Domnului, religia noastra va avea un impact şi putere şi va atrage, va contamina”.

Ex: Am auzit ceva despre un decan al unei şcoli din Londra, Anglia, care trebuie să fi fost un om neobişnuit de evlavios. El avea o expresie a feţei foarte bucuroasă. Un copil credea că decanul mergea în fiecare seara în Rai ca să facă rost de această expresie. Într-o zi cineva l-a întrebat pe decan despre motivul pentru care el era aşa de bucuros. El a răspuns cu o afirmaţie uimitoare: “Bucuria este steagul care flutură din castelul inimii tale cînd Regele este acasă.” Toţi cei ce locuiesc în Londra ştiu că, atunci cînd Regina Elisabeta este acasă, un steag flutură deasupra Palatului Buckingham.

Bucuria pe care o avea decanul vine din faptul că Hristos era acasă, în inima

lui. Este Hristos acasă, în inima ta? Menţi-i o relaţie apropiata cu El?

Fericirea depinde de împrejurări; bucuria depinde de relaţia noastră cu Isus Hristos. Alegerea este a noastră. Putem avea bucurie dacă o vrem, chiar dacă, ca şi dragostea, ne este poruncită.

Anunțuri

2 comments on “Bucuria – Neinfluenţată de oameni sau împrejurări

  1. E usor sa te bucuri atunci cand ai o familie, o directie, un sens si un scop.

  2. Dragă Alinka,
    dezamăgirea nu ocoleşte pe nimeni. Însă orice Om Obişnuit poate deveni un Cineva, cînd Îl urmează pe Bunul Păstor.
    Spuneam că, bucuria nu depinde de ce ai sau n-ai, nici de binele sau răul care ţi se întîmplă, nu depinde de oameni sau împrejurări. Chiar prin pustiul apring al vieţii, şi noi îi cunoaştem uscăciunea, durerea, poţi culege diamante. Am ales să trăim prin credinţă, în ciuda lipsurilor şi împotrivirilor. Dumnezeu e bun şi drept, e plin de dragoste şi îngăduinţă.
    Bucuria e o alegere! Şi a-L avea sau a nu-L avea pe Isus Hristos – asta face diferenţa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: