Lasă un comentariu

Ne vede EL !!!

… S-a întâmplat treptat. Intram într-o cameră, spuneam ceva, dar nimeni nu observa. Spuneam: ”Te rog, închide televizorul.” Dar nimic nu se întâmpla. Așa că repetam mai tare: ”Închide televizorul, te rog!” În cele din urmă trebuia să merg eu însămi să sting televizorul. Am început să observ acest lucru și în altă parte. Împreună cu soțul meu fusesem la o petrecere timp de vreo 3 ore, și deja eram gata de plecare… M-am uitat insistent la el, în timp ce el vorbea cu un prieten de servici; m-am îndreptat spre el, dar el continua să vorbească. Nici măcar nu s-a întors spre mine. Atunci am început să pun lucrurile cap la cap: el nu mă poate vedea! Sunt invizibilă! Sunt invizibilă! Apoi am început să observ lucrul acesta tot mai mult. Îmi condusesem fiul la școală, și profesorul îl întreabă: ”Jake, cine a venit cu tine?” Iar fiul meu a răspuns: ”Nimeni”. E adevărat că are doar 5 ani, dar … chiar ”nimic”?

Într-o seară ne-am adunat un grup de prietene să sărbătorim întoarcerea unei colege din Anglia. Janice făcuse o călătorie grozavă și ne tot povestea despre hotelul în care a stat. Eu stăteam acolo, privind la celelalte femei de la masă. În drum spre ele, în mașină, îmi pusesem puțin machiaj, purtam o rochie veche, pentru că era singurul lucru curat, și îmi strânsesem părul nespălat cu o agrafă în formă de banană… și mă simțeam de-a dreptul jalnică. Atunci Janice s-a întors spre mine și mi-a spus: ”Ți-am adus asta”. Era o carte despre mărețele cadedrale din Europa. Nu înțelegeam. Dar apoi am citi mesajul ei înscris pe coperta cărții: ”Cu admirație pentru frumusețea a ceea ce tu zidești, când nimeni nu vede.”Răsfoind în carte, nu poți găsi numele oamenilor care au construit marile catedrale. Te tot uiți la aceste lucrări grandioase, încercând să găsești vreun nume, și se spune: ”constructor necunoscut, necunoscut, necunoscut…” Ei au făcut lucrarea, neștiind că cineva va observa. Aici este o povestire despre unul din constructori, care a sculptat o pasăre mică în interiorul unei grinzi, deasupra căreia s-a pus apoi acoperișul. Cineva a venit la el și l-a întrebat: ”De ce petreci așa mult timp, făcând un lucru pe care nu-l va vedea cineva vreodată?” Și se spune că acel constructor a răspuns: ”Pentru că Dumnezeu îl vede.”Acești oameni au crezut că Dumnezeu vede totul. Ei și-au dedicat viețile pentru o lucrare, o capodoperă pe care nu vor apuca să o vadă finisată. Veneau să muncească zi de zi. Construcția unor catedrale a durat mai mult de 100 de ani. Asta înseamnă mai mult decît o viață de om de lucrat încontinuu, zi după zi. Ei au făcut sacrificii personale, fără a primi ceva în schimb. Au venit să lucreze la o lucrare pe care nu vor apuca să o vadă terminată; la o clădire pe care nu va fi scris niciodată numele lor. Un scriitor chiar îndrăznește să scrie, că nici o catedrală nu va mai fi construită pentru că sunt așa puțini oameni gata să se sacrifice în felul acesta. Am închis cartea, și ca și cum L-am auzit pe Domnul spunându-mi: ”Eu te văd. Tu nu ești invizibilă pentru mine. Nici un sacrificiu nu e prea mic ca Eu să-l observ. Eu văd fiecare prăjitură coaptă, fiecare nasture cusut, și zâmbesc pentru fiecare. Eu văd fiecare lacrimă a dezamăgirii, când lucrurile nu merg așa cum ți-ar place să meargă. Dar, ține minte, tu zidești o catedrală imensă. Nu va fi terminată în timpul vieții tale, și, din nefericire, nu vei ajunge să locuiești în ea. Dar dacă o vei zidi bine, Eu voi locui acolo.” Uneori am resimțit invizibilitatea mea ca pe un chin. Dar nu este o boală care îmi curmă viața. Ci, este tratamentul pentru boala egoismului. Este antidotul mîndriei mele. E bine dacă ei nu mă văd; nu-i nimic dacă ei nu știu. Nu vreau ca fiul meu să spună colegilor cu care vine de la școală: ”Nu-ți vine să crezi cîte face mama mea! Se trezește la 4 dimineața, coace plăcinte, pregătește curcanul și calcă toată lenjeria.” Chiar dacă fac toate aceste lucruri, nu vreau ca el să spună asta. Îmi doresc ca lui să-i placă să vină acasă. În al doilea rând, vreau să le spună prietenilor lui: ”O să-ți placă acolo!”

E OK dacă ei nu văd. Noi nu muncim pentru ei. Noi lucrăm pentru El, ne sacrificăm pentru El. Ei nu vor vedea vreodată, nici dacă facem bine, nici dacă facem cum ar trebui. Să ne rugăm ca munca noastră să rămână ca un monument pentru un Dumnezeu măreț.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: