Lasă un comentariu

Lucruri Mici

Ne enervăm pentru fleacuri şi nu băgăm de seamă că lucrurile potrivnice ne sunt adesea cele mai folositoare.
După 11 septembrie, una dintre companiile care au fost găzduite în turnurile gemene din New York i‑a adunat pe toţi supravieţuitorii din celelalte companii ai căror angajaţi fuseseră ucişi în atacul terorist să vină pentru o scurtă stare de vorbă.
Unul dintre lucrurile pe care le‑au făcut împreună a fost să‑şi reamintească ce făcuse fiecare în dimineaţa de tristă amintire. Nimic deosebit, doar nişte „fleacuri”, care au reuşit însă să le scape viaţa:
Şeful companiei a întârziat pentru că a trebuit să fie în dimineaţa aceea prezent la prima zi de grădiniţă a fiului său.
Un altul a întârziat şi el pentru că‑i venise rândul să cumpere gogoşi pentru ceilalţi colegi.
O femeie s‑a sculat târziu pentru că nu i‑a sunat ceasul în dimineaţa aceea.
Un angajat fusese prins în trafic din cauza unui accident întâmplat pe autostradă.
Un altul pierduse pur şi simplu autobuzul.
O femeie a mărturisit că s‑a pătat cu mâncare pe rochie şi a întârziat pentru că a trebuit să se schimbe.
Altuia nu i‑a pornit motorul de la maşină.
Unul s‑a întors din uşă ca să răspundă la telefon şi cineva sâcâitor l‑a ţinut câteva minute de vorbă.
O femeie a povestit că băiatul ei este cam leneş şi a trebuit să stea după el ca să fie sigură că pleacă la şcoală.
Unul a spus că n‑a putut cu nici un chip să găsească un taxi.
Cel care m‑a pus cel mai mult pe gânduri a fost unul care a povestit că tocmai îşi cumpărase nişte pantofi noi şi l‑au ros de i‑au făcut băşici la călcâie. A trebuit să se oprească la o farmacie şi să cumpere un plasture. Asta i‑a salvat până la urmă viaţa.
De când i‑am auzit pe oamenii aceia vorbind, ori de câte ori mi se mai întâmplă să fiu şi eu blocat în trafic, să scap un autobuz, să trebuiască să mă întorc din drum ca să răspund la telefon, toate „fleacuri” pentru care mă enervam atât de repede înainte, mă opresc puţin şi‑mi spun că mă găsesc exact în locul în care mă vrea Dumnezeu în momentul acela. (fragment din Amintiri cu Sfinți, Vol 3 de Daniel Brânzei)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: