Lasă un comentariu

Aveam 19, el 20 …

Era o toamnă așa frumoasă și blândă… Era sfârșitul lui octombrie… Îndrăzneț de felul lui, n-a ezitat să mă întrebe direct: vrei să fii soția mea? Rușinoasă de felul meu, am ezitat … și am cam lungit-o cu răspunsul. Însă în ziua când i-am spus: da, vreau!, el avea deja și planul făcut pentru ce urmează. Toți ne-au spus că suntem prea tineri, dar noi am știut ce vrem… Pe bulevardul principal era un magazin cu verighete, așa că am intrat și am cumpărat 2 verighete de aur. Erau cele mai ieftine, dar de aur. În ziua nunții ni le-am pus unul altuia în degete cu promisiunea și angajamentul că nimic nu ne va despărți… De 19 ani încă ținem la acel angajament și-l împrospătăm mereu. Când cu o plimbare romantică sub cerul înstelat… Când cu un alt băiat… de data asta – cu o fată 🙂 Și deși au fost momente și mai grele decât am crezut că pot fi, dragostea noastră mai tare e cu fiecare zi.  Dragostea e o alegere de a te dezbrăca de tine însuți și a-l îmbrăca pe celălalt… Dacă ții la viața ta mai mult decât la a celuilalt o vei pierde… Las-o să curgă pentru a-l adăpa și hrăni pe celălalt…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: