1 comentariu

Crăciunul în familie…

O sărbătoare, în general, ne aduce aminte de trecut, prin faptul că dă viaţă trecutului. Amintirile copilăriei ne copleşesc. Cea mai plăcută amintire din copilaria mea rămâne, Ajunul Crăciunului. Parcă văd cum, brusc, mama uita de toate bolile, şi ne implica pe toţi într-o curăţenie generală. Noi fetele prin casă, spălând geamurile, scuturând toate păturile, preşurile, văruind pereţii. Băieţii cu tata pe-afară, prin curte, în grajd. Mama pregătea aluatul pentru cozonaci, învârtea sarmalele, punea la fiert răciturile. Spre seară, urma baia în cada mare, apoi mama ne îmbrăca în haine dezinfectate prin terapia îngheţului şi ne căţăram pe cuptor lîngă sobă, de unde nu aveam voie să coborâm decât după ce mama aduna tot şi punea preşurile curate pe jos.
Totul era gata, serveam supa de găină şi… parcă-l aud pe tata: „copii ia faceţi linişte, se pare că avem primii colindători…”
De obicei, la Crăciun depănăm amintiri din copilărie, despre cum petreceam când eram mici. Fiecare dintre noi își poate aminti până în detalii anumite momente troenite și pe alocuri neumblate ale subconştientului nostru. Băieţii își pot aminti despre procesiunea tăierii porcului; cum îl alergau prin curte ca să-l obosească, cum îl călăreau; despre şoric cald şi moale, tare bun; despre cum făceau pârtii prin zapada mare… Noi fetele, ne amintim despre cum împleteam cozonaci, sau un fel de aşa zişi „hulubaşi” (tare ne plăcea să ne jucăm în aluat); despre cum mergeam cu colindul prin zapada mare (de mulţi ani n-am mai văzut aşa ceva). Fiind deja mai mărişori, tata ne permitea şi nouă să mergem cu colindul. Mergeam din casă în casă, ştiam două colinde: „O ce veste minunată” şi „O noapte preasfinţită” şi versetul: „Nu va temeţi căci vă aduc o veste bună: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este…Hristos Domnul (strigam toţi în cor)”. La puţine case primeam bomboane sau ceva biscuiți, de obicei, umpleam traista cu nuci, mere, și hulubaşi. Cea mai dorită şi aşteptată la Crăciun era zăpada. Dacă nu apuca să ningă până atunci (de obicei, ningea), eram siguri că se va întâmpla un miracol în noaptea de Crăciun. Aproape că nici nu dormeam, stăteam cu ochii pironiţi în geam pentru a vedea dacă nu cumva a început să ningă. Dimineaţa când ne trezeam primul lucru care îl făceam, alergam din nou la geam să vedem dacă a nins. Câtă bucurie, cât entuziasm! Albul zăpezii ne îmbăta de veselie. Şi sărbătoarea era sărbătoare, şi bucuria era bucurie.
E nemaipomenit să petrecem sărbătorile în familie. Cum am mai spus, familia este prima noastră biserică. Cântăm, povestim, ne jucăm, mâncăm, împărțim cadouri  … Și ca să fie ca în copilărie, a doua zi mergem la zăpadă.
Am realizat odată în plus, că sărbătorile ne-au fost date ca să reflectăm, să ne bucurăm, să ieşim din monotonia, banalitatea şi rutina obişnuită, şi să facem un scurt popas la aceste oaze de odihnă, de reculegere. Pentru că, Crăciunul nu-i brad, mâncare, haine noi, programe festive…
Crăciunul înseamnă Veste Bună,
Slavă lui Dumnezeu,
Pace şi Bună Învoire între oameni,
Alb Imaculat – Hristos Întrupat!
Șansa unui nou început!

Anunțuri

One comment on “Crăciunul în familie…

  1. Clopoteii de Craciun sa sune frumos, in numele meu sa-ti ureze noroc, Anul nou sa fie sanatos, iar in inima soarele sa-ti straluceasca calduros! Sarbatori Fericite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: