Un comentariu

Ce ar fi vrut să știe o mamă tînără?!

facebook_1531344664788E-adevărat că, cu vîrsta devenim mai înțelepte, și totuși tare ne-ar fi plăcut ca anumite lucruri să le învățăm mult mai devreme. Cum bine știți, pentru un job mai bun, pentru o profesie sau o abilitate profesională, mergem la școală: învățăm teorii, tăm teste, mai avem și ceva laboratoare pentru experimente. Cum este însă cu profesia de părinte? La ce școală se merge? Unde exersăm? Cu cine sau cum dăm testele? Cine ne poate da ”diploma de părinte”? Dacă am avut frați mai mici sau am apucat să dădăcim copiii cuiva, poate că am prins cîte ceva, am învățat cum să schimbăm scutece, poziția în care să ținem un copil pentru mîncare și după mîncare, o plimbare, o culcare… chestii generale. Cu toate astea, cînd ajungem s-avem proprii noștri copii, ne perpelim 🙂 .

1. Copilăria e o perioadă așa de dulce și minunată, și trece așa de repede. E-așa de bine să învățăm să ne bucurăm de fiecare moment cu copilul nostru. Descoperim Universul și pe Dumnezeu prin ochii copiilor noștri. E fascinant cum ei admiră florile, păsările, insectele – cum vorbesc cu ele.
Lasă lucrurile să curgă încet în tempoul dezvoltării și creșterii copilului tău. Multe alte lucruri care înainte erau prioritare și-ți răpeau timpul, lasă-le pe mai tîrziu. În loc să fii obsedată de curățenia casei, de planul tău de lucru, de emailuri, de social media, relaxează-te și joacă-te cu copilul, plimbă-te cu el, admirând natura și făcând cunoștință cu vecinii și împrejurimile.

2. Fii un părinte fericit! Nu te compara cu alte mame, alți părinți. Poate că ele sunt mai bune la careva lucruri, dar tu ești mama copilului tău, ești singura mamă pe care el o are și te va prețui așa cum ești. Fiecare mamă are abilități și talente unice și diferite. Nu ajută la nimic să te gîndești că prietena ta este o bucătăreasă mai bună decît tine și că altă prietenă poate jongla foarte ușor avînd și serviciu, și copii, și alte responsabilități. Aparențele mai pot și înșela.
Nu mai încerca să fii o mamă perfectă. Dumnezeu te-a înzestrat cu instinctele necesare pentru a-ți simți și înțelege copilul chiar și în cele mai confuze situații. Uneori doar prezența ta în preajmă îi oferă siguranță, securitate și comfort. Copilul meu se joacă foarte frumos și creativ la câțiva metri de mine, în timp ce eu scriu acest articol. Și asta mi se întîmplă frecvent, eu îmi văd în liniște de treburile mele (trăgând din cînd în cînd cu ochiul și mai strigîndu-i: ”te iubesc”, ”ești o dulce”), e mai mult decît suficient. Orice copil are nevoie de spațiu, să fie lăsat în pace, să se joace singur, să exploreze singur. Tendința după perfecțiune sufocă copilul. Îl poți auzi uneori pufnind sau răbufnind într-un plîns esteric. Posibil că e exprimarea sufletului lui micuț și gingaș obosit de atîtea interdicții și reguli. Cu riscul de a generaliza, comparat cu vremurile copilăriei nostre, părinții de azi sunt mult mai obsesivi și dominanți, controlori și pisălogi. Doar amintiți-vă, am crescut mai mult singuri. Părinții erau mereu ocupați cu lucru. Mîncam ce găseam, și da, cu mâinile murdare și cu dinții nespălați. 🙂

3. E nevoie de ECHILIBRU (cuvîntul meu preferat)! Copilul are nevoie de niște limite, dar are nevoie și de libertate.
E bine să ne detoxificăm de judecățile greșite despre noi, despre părinții noștri și despre copiii noștri. În general, judecă aspru cel care nu s-a împăcat cu sine, cel care nu a iertat ceva sau pe cineva în trecut. Un simplu inventar sincer a modului în care judecăm pe alții, va scoate la iveală și cauza suferinței din noi. Cel rănit, rănește. Lasă Lumina să-ți dea la iveală rănile copilăriei, a trecutului și dorește-ți o schimbare. Eliberează-te pe tine și pe cei de lîngă tine. Iertarea e o alegere personală zilnică. Mărturisirea lucrurilor tainice, ascunse din colțurile inimii și a minții vor deschide ușa spre vindecare, spre dragoste și acceptare. Poți fi cel mai fericit părinte, și poți crește cei mai fericiți copii! Alege asta și dorește-ți asta! Restul e deja promis și înfăptuit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

One comment on “Ce ar fi vrut să știe o mamă tînără?!

  1. Cu adevarat, fiecare copil e diferit , la fel si fiecare părinte e diferit in felul sau. Nu putem fi toți la fel.
    In ziua de azi, si nu doar , a fost in totdeauna aceasta lupta intre generatii. Părinții nostri ne-au crescut intr-un fel -pentru ca asa au vazut la părinții lor, si la fel vin cu sfaturi in cresterea nepoților. Pina la urma lumea progresează, educatia la fel nu sta pe loc.
    Nicăieri nu vom gasi o carte anume, cum sa ne crestem si educam copiii. Cel mai important este ca atît copilul , cit si părintele,sa simtă acel firicel plăpind de fericire, fericire fara cuvinte sau care presupune prea multe cuvinte.
    Si inca ceva as mai adauga: NU DOAR SA IUBIM COPIII, CI SI SA LE ARĂTĂM IUBIREA NOASTRA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: